2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blindat2, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 141 / Pl: ~ați, ~e / E: blinda] 1 a Prevăzut cu un blindaj. 2 sn Vehicul de luptă cu blindaj (1). 3 a (D. unități militare) Care are mijloace de luptă cu blindaje (1).

blindát1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: blinda] 1-5 Blindare (1-5).

BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.

BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.

BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. 1. Prevăzut cu un blindaj. Tren blindat. Mașini blindate,Automobilele blindate zvîrleau în șanțuri... cai, tunuri, oameni. CAMILAR, N. I 9. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj. În ultimul război, blindatele au avut un rol important. 2. (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă blindate. Divizie blindată.

BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.

BLINDÁT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unități militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda].

BLINDÁT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ◊ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda)

BLINDÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are blindaj; acoperit cu blindaj. Tren ~. 2) (despre unități militare) Care este dotat cu mașini de luptă cu blindaj. /v. a blinda

blindá [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr blinder] vt A acoperi cu un blindaj. 2 vr (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 vr (Fig) A deveni insensibil la atacuri.

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.

BLINDÁ, blindez, vb. I, Tranz. 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.

BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v. germ. blenden – a orbi].

BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)

A BLINDÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder

*blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*blindát s. n., pl. blindáte

blindát adj. m., pl. blindáți; f. sg. blindátă, pl. blindáte

blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză

blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză

arată toate definițiile

Intrare: blindat
blindat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blindat
  • blindatul
  • blindatu‑
  • blinda
  • blindata
plural
  • blindați
  • blindații
  • blindate
  • blindatele
genitiv-dativ singular
  • blindat
  • blindatului
  • blindate
  • blindatei
plural
  • blindați
  • blindaților
  • blindate
  • blindatelor
vocativ singular
plural
Intrare: blinda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blinda
  • blindare
  • blindat
  • blindatu‑
  • blindând
  • blindându‑
singular plural
  • blindea
  • blindați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blindez
(să)
  • blindez
  • blindam
  • blindai
  • blindasem
a II-a (tu)
  • blindezi
(să)
  • blindezi
  • blindai
  • blindași
  • blindaseși
a III-a (el, ea)
  • blindea
(să)
  • blindeze
  • blinda
  • blindă
  • blindase
plural I (noi)
  • blindăm
(să)
  • blindăm
  • blindam
  • blindarăm
  • blindaserăm
  • blindasem
a II-a (voi)
  • blindați
(să)
  • blindați
  • blindați
  • blindarăți
  • blindaserăți
  • blindaseți
a III-a (ei, ele)
  • blindea
(să)
  • blindeze
  • blindau
  • blinda
  • blindaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blindat

  • 1. Prevăzut cu un blindaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Tren blindat. Mașini blindate,
      surse: DLRLC
    • Automobilele blindate zvîrleau în șanțuri... cai, tunuri, oameni. CAMILAR, N. I 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • În ultimul război, blindatele au avut un rol important.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Divizie blindată.
        surse: DLRLC
  • 2. familiar Îmbrăcat peste măsură.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi blinda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

blinda

  • 1. A acoperi cu un blindaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor.
      surse: DLRLC
    • 1.2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv familiar A se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc.
    surse: MDN '00

etimologie: