blindat², ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 141 / Pl: ~ați, ~e / E: blinda] 1 a Prevăzut cu un blindaj. 2 sn Vehicul de luptă cu blindaj (1). 3 a (D. unități militare) Care are mijloace de luptă cu blindaje (1).

blindat, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care este prevăzut cu blindaj. ◊ Automobil blindat = automobil cu o structură de protecție specială, pentru creșterea rezistenței la explozii, la accidente grave etc. Car blindat v. car. Transportor blindat v. transportor. Tren blindat v. tren. 2 (despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje. Divizie blindată. 3 (fam.) Care este îmbrăcat foarte bine, cu haine foarte groase. II s.n. Autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ♦ (la pl.) Trupe dotate cu asemenea mijloace de luptă. S-a înrolat la blindate. • pl. -ți, -te. /v. blinda.

BLINDAT, -Ă, blindați, -te, adj. 1. Prevăzut cu un blindaj. Tren blindat. Mașini blindate, ▭ Automobilele blindate zvîrleau în șanțuri... cai, tunuri, oameni. CAMILAR, N. I 9. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj. În ultimul război, blindatele au avut un rol important. 2. (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă blindate. Divizie blindată.

BLINDAT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.

BLINDAT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unități militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda].

BLINDAT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ◊ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda)

blindat s. n., pl. blindate

*blindat s. n., pl. blindate