blindat, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care este prevăzut cu blindaj. ◊ Automobil blindat = automobil cu o structură de protecție specială, pentru creșterea rezistenței la explozii, la accidente grave etc. Car blindat v. car. Transportor blindat v. transportor. Tren blindat v. tren. 2 (despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje. Divizie blindată. 3 (fam.) Care este îmbrăcat foarte bine, cu haine foarte groase. II s.n. Autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ♦ (la pl.) Trupe dotate cu asemenea mijloace de luptă. S-a înrolat la blindate. • pl. -ți, -te. /v. blinda.