2 intrări
23 de definiții
din care- explicative DEX (15)
- ortografice DOOM (3)
- argou (1)
- sinonime (4)
Explicative DEX
BLEGIT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
BLEGIT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
blegit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: blegi] 1-2 Blegire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
blegit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III 41 / Pl: ~iți, ~e / E: blegi] 1-6 Bleg (1-4, 8, 9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
blegit, -ă adj. Bleg. • pl. -ți, -te. /v. blegi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BLEGIT, -Ă, blegiți, -te, adj. (Despre urechile animalelor) Care atîrnă (moale) în jos; (despre urechile oamenilor) depărtat de cap și aplecat în jos; bleg, pleoștit. Avea urechile blegite, ca niște foi de ceapă. SAHIA, N. 92. Braica, Grivei și Dudaș, cu botul la pămînt, cu urechile blegite, cu coada întinsă, aleargă fără îndurare. ODOBESCU, S. III 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLEGIT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (2). – V. blegi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
blegi [At: TDRG / V: ~[1] / Pzi: ~egesc / E: bleg] 1 vr (D. urechi) A deveni bleg (2). 2 (Pex) vr A deveni bleg. 3 vt (Înv) A spune cuiva „blegule”. incompletă în original
- Greșeală în original: varianta nu poate avea forma principală. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
blegi vb. IV. refl. 1 (despre urechi) A se face bleg. 2 Fig. (despre oameni) A deveni prost, nătărău; a se bleojdi. • prez.ind. -esc. /bleg + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BLEGI (-egesc) I. vb. tr. A lăsa să-i atîrne urechile II. vb. refl. 1 A-i atîrna urechile, a deveni bleg ¶ 2 Fig. familiar A se prosti.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BLEJI – BLEGI.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg, a se moleși, a se prosti. V. ramoli. 2. (Despre urechile animalelor) A se face bleg, a se lăsa în jos, a se pleoști.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg (1). 2. (Despre urechi) A se face bleg (2). – Din bleg.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE BLEGI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bleg. 2) (despre urechi) A se face bleg; a se lăsa în jos sau într-o parte (pierzându-și poziția sau forma); a se pleoști; a se bleojdi. /Din bleg
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
blegésc v. tr. Prefac în bleg. V. refl. Mă moleșesc. Fig. Mă prostesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
blegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegesc, 3 sg. blegește, imperf. 1 blegeam; conj. prez. 1 sg. să blegesc, 3 să blegească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
blegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegesc, imperf. 3 sg. blegea; conj. prez. 3 să blegească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
blegi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegesc, imperf. 3 sg. blegea; conj. prez. 3 sg. și pl. blegească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
blegi, blegesc v. r. 1. a se muia 2. a se pleoști
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
BLEGIT adj. v. clăpăug.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BLEGIT adj. atîrnat, bleg, clăpăug, lăsat, pleoștit, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BLEGI vb. 1. a se moleși, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. 2. v. pleoști.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BLEGI vb. 1. a se moleși, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. (Ce te-ai ~ așa?, nu te simți bine?) 2. a se pleoști, (pop.) a se blegoșa, (Mold.) a se clăpăugi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a se dăbălăza. (I s-au ~ urechile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
blegit, blegităadjectiv
-
- Avea urechile blegite, ca niște foi de ceapă. SAHIA, N. 92. DLRLC
- Braica, Grivei și Dudaș, cu botul la pămînt, cu urechile blegite, cu coada întinsă, aleargă fără îndurare. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
-
etimologie:
- blegi DEX '98 DEX '09
blegi, blegescverb
etimologie:
- bleg DEX '09 DEX '98