2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi.

blagoslovire sf [At: CORESI, PS. 366 / Pl: ~ri / E: blagoslovi] Binecuvântare.

BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi.

BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Faptul de a blagoslovi; binecuvîntare. Încă n-a venit vremea lui Manolache! Cînd are să vie, poate că blagoslovirea lui să aibă preț mai mare. CAMILAR, TEM. 93.

BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Binecuvântare. – V. blagoslovi.

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.

blagoslóvi [At: COD. VOR. 30/11 / Pzi: ~ vesc/ E: vsl влагословити] 1-2 vtr (Înv) A (se) cheltui. 3-4 vtr A (se) binecuvânta. 5 vt(a) (Îe) -vește, (cinstite) părinte Formulă de politețe între preoți. 6 vt (Fig) A lovi Cf mirui.

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. 1. (Bis.) A binecuvînta. [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91. Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. ♦ Expr. (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110. ◊ Fig. (Familiar) A înjura. [Popa] murmură... o vorbă urîtă, ca răspuns la vorbele urîte cu care era încredințat că-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glumeț, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156.

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuvânta. – Slav (v. sl. blagosloviti).

A BLAGOSLOVÍ ~ésc tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a binecuvânta. 2) (despre preoți) A ajuta să beneficieze de harul divinității prin invocare; a binecuvânta. /<sl. blagosloviti

blagoslovì v. a binecuvânta. [Slav. BLAGOSLOVITI].

blagoslovésc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuvîntez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri

blagoslovíre s. f. (sil. mf. -slo-), g.-d. art. blagoslovírii, pl. blagoslovíri

blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă

blagosloví vb. (sil. mf. -slo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 sg. și pl. blagosloveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAGOSLOVÍRE s. v. binecuvântare.

BLAGOSLOVIRE s. (BIS.) binecuvîntare, (livr.) benedicțiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urăciune. (~ credincioșilor de către preot.)

BLAGOSLOVÍ vb. v. binecuvânta.

arată toate definițiile

Intrare: blagoslovire
blagoslovire substantiv feminin
  • silabație: bla-gos-lo-vi-re, bla-go-slo-vi-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blagoslovire
  • blagoslovirea
plural
  • blagosloviri
  • blagoslovirile
genitiv-dativ singular
  • blagosloviri
  • blagoslovirii
plural
  • blagosloviri
  • blagoslovirilor
vocativ singular
plural
Intrare: blagoslovi
  • silabație: bla-gos-lo-vi, bla-go-slo-vi info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blagoslovi
  • blagoslovire
  • blagoslovit
  • blagoslovitu‑
  • blagoslovind
  • blagoslovindu‑
singular plural
  • blagoslovește
  • blagosloviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blagoslovesc
(să)
  • blagoslovesc
  • blagosloveam
  • blagoslovii
  • blagoslovisem
a II-a (tu)
  • blagoslovești
(să)
  • blagoslovești
  • blagosloveai
  • blagosloviși
  • blagosloviseși
a III-a (el, ea)
  • blagoslovește
(să)
  • blagoslovească
  • blagoslovea
  • blagoslovi
  • blagoslovise
plural I (noi)
  • blagoslovim
(să)
  • blagoslovim
  • blagosloveam
  • blagoslovirăm
  • blagosloviserăm
  • blagoslovisem
a II-a (voi)
  • blagosloviți
(să)
  • blagosloviți
  • blagosloveați
  • blagoslovirăți
  • blagosloviserăți
  • blagosloviseți
a III-a (ei, ele)
  • blagoslovesc
(să)
  • blagoslovească
  • blagosloveau
  • blagoslovi
  • blagosloviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blagoslovire

etimologie:

  • vezi blagoslovi
    surse: DEX '98 DEX '09

blagoslovi

  • exemple
    • [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91.
      surse: DLRLC
    • Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300.
      surse: DLRLC
    • expresie (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110.
      surse: DLRLC
  • 2. glumeț rar A face de petrecanie.
    exemple
    • Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156.
      surse: DLRLC

etimologie: