bide sn vz bideu¹ modificată

bide s.n. v. bideu.

BIDEU, bideuri, s. n. Vas pentru toaleta intimă. – Din fr. bidet.

beadă sf vz bedă

bedă sf [At: PALIA, ap. DHLR II 503 / V: (înv) beadă, bida, bidă, (reg) biedă, bideu sm / Pl: ~de / E: vsl бега, bg бега, ucr бига^[1]] 1 (Înv) Pată. 2 (Fig; reg) Necaz. 3 (Fig, Ban) Bănuială Si: (îvp) prepus. 4 (Reg) Drac. 5 (Ban) Netrebnic. 6 (Mar) Om isteț, vioi, sârguincios.

bida sf vz bedă

bidă¹ sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~de / E: nct ] (Reg) Glumă.

bidă² sf vz bedă

bideu² sm vz bedă

bideu¹ sn [At: NICA, L. VAM. / V: bide / Pl: ~uri, (rar) ~ee / E: fr bidet] 1 Vas al closetului pentru toaleta intimă. 2 (Pex) Vas de faianță pentru spălat al closetului. modificată

biedă sf vz bedă

bideu s.n. Instalație igienică (pentru femei), prevăzută cu robinet, servind pentru toaleta intimă. • pl. -uri, -ee. și bide s.n. /<fr. bidet.

BEDĂ I. sf. Băn. Bucov. Maram. 1 Nevoie, necaz, pacoste ¶ 2 pr. ext. Drac. II. sm. Băn. = BEDAȘ [vsl. běda].

❍BIDĂ (pl. -de) sf. Maram. Supărare, necaz, obidă [comp. BEDĂ].

BIDEU, bideuri, s. n. Vas de toaletă pentru spălături intime. – Din fr. bidet.

BIDEU, bideuri, s. n. Vas de toaletă așezat pe un suport cu picioare.

BEDĂ, bede, s. f. (Înv. și reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda.

BIDEU, bideuri, s. n. Vas de toaletă așezat pe un suport. – Fr. bidet.

BIDEU s.n. Vas de toaletă așezat pe un suport. [< fr. bidet].

BIDEU s. n. vas, chiuvetă, din porțelan sau metal, pentru toaleta intimă. (< fr. bidet)

BIDEU ~ri n. Vas pentru toaleta intimă. /<fr. bidet

bideu s. n., art. bideul; pl. bideuri

bideu s. n., art. bideul; pl. bideuri

bideu s. n., art. bideul; pl. bideuri

bedă (bede), s. f. – Necaz, supărare, grijă. Sl. bĕda, cf. bg. bĕdá, sb. bijeda, rut. bidá. Puțin obișnuit, se folosește în Trans., cu der. bedarnic, adj. (neomenos); bedarniță, s. f. (călău, zbir); bidi, vb. (a se chinui, a pătimi). Cf. obidă.

bideu (bideuri), s. n. – Vas pentru toaleta intimă. Fr. bidet.

BEDĂ s. v. aghiuță, bănuială, belea, bucluc, dandana, demon, diavol, drac, încornoratul, încurcătură, naiba, năpastă, neajuns, necaz, necuratul, neîncredere, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, satană, supărare, suspiciune, tartor.

bedă s. v. AGHIUȚĂ. BĂNUIALĂ. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. ÎNCURCĂTURĂ. NAIBA. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECURATUL. NEÎNCREDERE. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SATANĂ. SUPĂRARE. SUSPICIUNE. TARTOR.

bedă, bede, s.f. 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din ucr. bidá „necaz, nevoie” (Frățilă, 2000: 22).

bidă, bide, (bdidă), s.f. (reg.) 1. Necaz, pacoste, supărare: „Mânca-ți-ar bida gura” (Bârlea, 1924, I: 304). 2. Mizerie. ■ (onom.) Bide(a), nume de familie în jud. Maram. – Din sl. beda, ucr. bida (MDA).

bedă, bede, s.f. – 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din sl. běda, cf. bg. bědá, ucr. bida (DER, MDA); (în Maram.) din ucr. bidá „necaz, nevoie” (Frățilă, 2000: 22).

bidă, bide, (bdidă), s.f. – (reg.) 1. Prostituată (DRT, 2010). 2. Necaz, pacoste, supărare (Bud, 1908; Papahagi, 1925): „Mânca-ți-ar bida gura” (Bârlea, 1924, I: 304). 3. Mizerie (DRT, 2010). ♦ (onom.) Bide, Bidea, nume de familie (11 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. beda, ucr. bida (MDA).

bedă, -e, s.f. – 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteț. – Din sl. bega, ucr. biga (MDA).

bidă, bide, (bdidă), s.f. – Necaz, pacoste, supărare (Bud 1908; Papahagi 1925): „Mânca-ți-ar bida gura” (Bârlea 1924 I: 304). – Din obidă „chin, durere, zbucium” (< sl. obida).