Definiția cu ID-ul 711061:
Arhaisme și regionalisme
bidă, bide, (bdidă), s.f. – Necaz, pacoste, supărare (Bud 1908; Papahagi 1925): „Mânca-ți-ar bida gura” (Bârlea 1924 I: 304). – Din obidă „chin, durere, zbucium” (< sl. obida).
Exemple de pronunție a termenului „bidă” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2