BĂDIȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: biță s. m.] – Bade + suf.-iță.

BIT, biți, s. m. 1. Cifră în sistemul de numerație binar. 2. Unitate de măsură a cantității de informație. – Din engl., fr. bit.

bădiț sm vz bădiță

bădiță sm [At: HEM 2866 / V: -iț / Pl: ~ți / E: bade + -iță] 1-14 (Șhp) Bădică (1- 14).

băța sms vz bădiță

bit sm [At: DEX² / Pl: biți / E: eg, fr bit] (Inf) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație dintr-un semnal, corespunzând logaritmului de bază².

biță² sm vz bădiță

bădíț s.m. v. bădiță.

bădiță s.m. (pop.; fam.; mai ales la vocat.) I 1 Dim. al lui bade; (pop.) bădică. Dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare (SADOV.). 2 Termen de dezmierdare adresat de femei bărbatului iubit. Măi bădiță, omule, Sămăna-ți-aș numele Prin toate grădinile (POP.). ◆ Iubit, ibovnic. II Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: I-auzi, bădiță! (CR.). • pl. -i. și bíță, bădiț s.m. /bade + -iță.

bit s.m. 1 (inform.) Cea mai mică unitate de informație pe care o poate manipula calculatorul, echivalentă cu alegerea uneia din două alternative echiprobabile. 2 Cifră în sistemul de numerație binară. • pl. biți. /<fr., engl. bit <bi[nary digi]t „cifră binară”.

biță s.m. v. bădiță.

BĂDIȚ, BĂDIȚĂ sm. dim. BADE.

BIȚĂ sm. Mold. = BĂDIȚĂ: să trăești, ~ Ioane (SAD.).

BĂDIȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: biță s. m.] – Bade + suf.-iță.

BIT, biți, s. m. (Inform.) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.

BĂDIȚ s. m. v. bădiță.

BĂDIȚĂ s. m. (Familiar, Mold., Bucov., Transilv.) I. Diminutiv al lui bade. 1. v. bade (1). Iar dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare. SADOVEANU, N. F. 176. Ș-apoi să fi văzut pe neobositul părinte, cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic. CREANGĂ, A. 2. Copiliță, stăi să beu, Răcori-te-ar dumnezeu! – Ba, bădiță, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu! ALECSANDRI, P. P. 5. 2. v. bade (2). Măi bădiță, omule, Sîmăna-ți-aș numele Prin toate grădinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. ♦ Iubit, ibovnic, drăguț. Cîte cară cu povară. Toate suie și coboară, Numai carul bădiții Șede-n dealul Bistriții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 127. II. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Scoase două cărți poștale. Erau scrisori de la Ana Roșea, sora lui «bădița Neonil», cum îl numea ea în cărțile poștale. SADOVEANU, P. M. 38. Și ajungînd în sat, se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucurie. – Bine v-am găsit, bădiță! – Bine-ai venit, frate Dănilă! CREANGĂ, P. 44. Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: l-auzi, bădiță! Doamne, cum sînt unii de năpăstuiesc omul chiar pe sfînta dreptate! CREANGĂ, A. 59. – Formă gramaticală: pl. (neobișnuit, I 2) bădiți (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277). – Variantă: bădiț (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278) s. m.

BĂDIȚĂ s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene.

BIȚĂ s. m. (Reg.) Bădiță. – Prescurtare din bădiță.

BIT s.m. (Cib.) Unitate de informație, reprezentînd cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t].

BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informație, cantitatea obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numerație binară. (< fr., engl. bit)

bit s. m. Unitate de informație ◊ „Un purtător de cuvânt al firmei a precizat că noua diodă poate emite 500 milioane «bits» de informații pe secundă [...]” Sc. 14 VII 83 p. 5; v. și picosecundă (din fr., it. bit < engl. bi[nary digi]t 1948; PR 1960; DN3, DEX-S)

BĂDIȚĂ m. (diminutiv de la bade) 1) Termen de adresare, la țară, pentru un frate mai mare. 2) Termen dezmierdător (de adresare) pentru bărbatul iubit. /bade + suf. ~iță

BIT biți m. Unitate de măsură a cantității de informație, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t

bădiță m. nume ce țăranca îl dă iubitului ei [V. bade].

bădíța V. bădica.

bădiță (reg.) s. m., g.-d. art. bădiței/lui bădița

bit (cea mai mică unitate de informație) s. m., pl. biți

bădiță (pop.) s. m., art. bădița, g.-d. art. lui bădița/bădiței

bit (unitate pentru cantitatea de informație) s. m., pl. biți

bădiță s. m., g.-d. art. lui bădița/bădiței

bit (unitate de informație) s. m., pl. biți

biță, biți s. n. agent de circulație.

BĂDIȚĂ s. (pop.) bădică, bădișor, (reg.) bădicuță, bădieș, bădilucă, bădițel, bădițică, bădiuc, bădiuliță, bădiuluț.

BĂDIȚĂ s. (pop.) bădică, bădișor, (reg.) bădicuță, bădieș, bădilucă, bădițel, bădițică, bădiuc, bădiuliță, bădiuluț.