bădiță s.m. (pop.; fam.; mai ales la vocat.) I 1 Dim. al lui bade; (pop.) bădică. Dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare (SADOV.). 2 Termen de dezmierdare adresat de femei bărbatului iubit. Măi bădiță, omule, Sămăna-ți-aș numele Prin toate grădinile (POP.). ◆ Iubit, ibovnic. II Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: I-auzi, bădiță! (CR.). • pl. -i. și bíță, bădiț s.m. /bade + -iță.