BIT, biți, s. m. 1. Cifră în sistemul de numerație binar. 2. Unitate de măsură a cantității de informație. – Din engl., fr. bit.

bit sm [At: DEX² / Pl: biți / E: eg, fr bit] (Inf) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație dintr-un semnal, corespunzând logaritmului de bază².

bit s.m. 1 (inform.) Cea mai mică unitate de informație pe care o poate manipula calculatorul, echivalentă cu alegerea uneia din două alternative echiprobabile. 2 Cifră în sistemul de numerație binară. • pl. biți. /<fr., engl. bit <bi[nary digi]t „cifră binară”.

BIT, biți, s. m. (Inform.) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.

BIT s.m. (Cib.) Unitate de informație, reprezentînd cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t].

BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informație, cantitatea obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numerație binară. (< fr., engl. bit)

bit s. m. Unitate de informație ◊ „Un purtător de cuvânt al firmei a precizat că noua diodă poate emite 500 milioane «bits» de informații pe secundă [...]” Sc. 14 VII 83 p. 5; v. și picosecundă (din fr., it. bit < engl. bi[nary digi]t 1948; PR 1960; DN3, DEX-S)

BIT biți m. Unitate de măsură a cantității de informație, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t

bit (cea mai mică unitate de informație) s. m., pl. biți

bit (unitate pentru cantitatea de informație) s. m., pl. biți

bit (unitate de informație) s. m., pl. biți