BETELIE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

betelie sf [At: ODOBESCU, S. I, 418 / V: bartă, belterie, berte-, -leică, -leucă / E: bată cf ger Börtel] 1 Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, fustelor etc. Si: (reg) bată. 2 Tivitură de sus a pantalonilor, a rochiei etc., prin care se trece un șiret etc. Si: refec. 3 (Pex) Margine tivită la gâtul sau mânecile iei sau ale cămășii. 4 (Rar) Cingătoare Cf bată, bartă. 5 (Reg; îf belterie) Fâșie de pânză sau postav, îngustă și lungă.

betelie s.f. 1 Fîșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; bată. 2 Tivitură în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc., prin care se trece un șiret etc.; ext. margine tivită la gîtul sau la mînecile cămășii sau ale iei. • pl. -ii. g.-d. -iei. /de la bată.

BETELIE, Olten. BETELCĂ (pl. -ci) sf. 👕 1 Fășie cusută în partea de sus la izmene, la cioareci sau la rochie: cămașa ei... se adună toată în cute la betelia rochiei (DLVR.) ¶ 2 Tivitură făcută tot acolo, spre a trece prin ea brăcinarul sau baiera ca să se poată strînge după voie la mijloc ¶ 3 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși; bată, bantă, betiță [bată].

BETELIE, betelii, s. f. Fâșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

BETELIE, betelii, s. f. Fîșie cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc., încingînd mijlocul corpului; tivitură făcută în același loc (ca să se poată trece prin ea o baieră, un șiret etc.); p. ext. marginea tivită la răscroiala sau la mînecile cămășii sau iiei. V. bantă, bentiță. Tu porți... pantaloni pe care-i leapădă tatăl tău și pe care mama îi scurtează, îi strînge la betelii pe măsura ta. PAS, Z. I 66. Privi lung la mijlocul ei subțire, mlădios și sugrumat în betelia rochiei zdrențăroase. DELAVRANCEA, V. V. 121. [Iia] se încheie la mînicuțe cu o betelie decorată. ODOBESCU, S. I 418.

BETELIE, betelii, s. f. Fîșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); p. ext. margine tivită la gîtul sau la mînecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

BETELIE ~i f. 1) Fâșie îngustă de stofă, aplicată în partea de sus a fustei sau a pantalonilor (pentru ajustare); bată. 2) Tivitură făcută în partea de sus a fustei sau a pantalonilor, prin care se trece o gumă, un șiret etc. în scopul ajustării. [Art. betelia; G.-D. beteliei; Sil. -li-e] /Din bată

betelie f. 1. fășie în care se coase și se strâng crețiturile rochiilor; 2. tivitură în care se strâng crețiturile mânecilor largi la cămăși. [Diminutiv dela bată].

betelíe f. (din bertelie [Lex. Bud.] infl. d. bată-bete și ruda cu it. bertelle și fr. bretelles, bretele, d. vgerm. brittil, frîŭ. Dac., 2, 651). Cingătoarea izmenelor, pantalonilor saŭ fusteĭ (o bată lată cusută de această îmbrăcăminte). – În Olt. betélcă, pl. ĭ (Cdr.).

belterie sf vz betelie

bertelie sf vz betelie

beteleică sf vz betelie

beteleucă sf vz betelie

bertelíe V. betelie.

betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art. beteliile (desp. -li-i-)

betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art. beteliile

betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art. beteliile

BETELIE s. bată, (reg.) brăcinăriță, (Olt. și Transilv.) veacă.

BETELIE s. bată, (reg.) brăcinăriță, (Olt. și Transilv.) veacă. (~ la pantaloni.)