6 definiții pentru brăcinăriță
Explicative DEX
brăcinăriță sf [At: LB / V: brici~ / Pl: ~țe / E: brăcinar + -iță] (Înv) 1 Îndoitură de sus de la izmene (sau de la cioareci) prin care trece brăcinarul Si: bată, betelie, bantă, bartă. 2 Bețișor crestat la capăt, cu care se introduce brăcinaral în betelie.
BRĂCINĂRIȚĂ (pl. -ițe) sf. 👕 1 Betelia de la izmene sau de la cioareci prin care trece brăcinarul (BUD.) ¶ 2 Bețișor crestat cu care se vîră bîrnețul în bată [brăcinar].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
bricinăriță1 sf vz brăcinăriță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
BRĂCINĂRIȚĂ s. v. bată, betelie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brăcinăriță s. v. BATĂ. BETELIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
brăcinăriță, brăcinărițe, s.f. (reg.) Puntea dintre coarnele plugului; tingă. – Din brăcinar + suf. -iță (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: brăcinăriță
brăcinăriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bricinăriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
brăcinăriță, brăcinărițesubstantiv feminin
învechit
- 2. Bețișor crestat la capăt, cu care se introduce brăcinaral în betelie. MDA2 CADE
etimologie:
- brăcinar + -iță MDA2 CADE
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.