14 definiții pentru benchet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BENCHET, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.

benchet sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 40/24 / A: (Mol) ben~ / Pl: ~e, -uri / E: ucr бенкет] (Îvp) Petrecere mare (cu lăutari și joc) Si: chef, zaiafet.

benchet s.n. (fam.) Petrecere mare. Benchetui începe cu glume late (Russo). • pl. -e, -uri. /<ucr. бенкет.

BENCHET (pl. -ete, -eturi) sn. Ospăț de petrecere, chef cu mîncare, băutură și joc: aice au trăit vr’o cîteva zile tot în ~e și în veselii (SB.) [rut. benket].

BENCHET, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. și bencheturi] – Din ucr. benket.

BENCHET, benchete și bencheturi, s. n. (Învechit și popular) Masă mare de petrecere; ospăț, zaiafet, chef. V. banchet. Benchetui începe cu glume late. RUSSO, S. 103.

BENCHET, benchete, s. n. (Pop.) Masă mare cu petrecere; ospăț, chef, zaiafet. [Pl. și: bencheturi] – Ucr. benket.

BENCHET ~e n. pop. Petrecere mare cu oaspeți mulți (și lăutari); chef; ospăț. /<ucr. benket

benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].

benchét n. pl. e și urĭ (rut. benket). Pop. Banchet, ziafet, chĭolhan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

benchet (pop.) s. n., pl. benchete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BENCHET s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

benchet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

Intrare: benchet
benchet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benchet
  • benchetul
  • benchetu‑
plural
  • benchete
  • benchetele
genitiv-dativ singular
  • benchet
  • benchetului
plural
  • benchete
  • benchetelor
vocativ singular
plural
benchet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benchet
  • benchetul
  • benchetu‑
plural
  • bencheturi
  • bencheturile
genitiv-dativ singular
  • benchet
  • benchetului
plural
  • bencheturi
  • bencheturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

benchet, benchetesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.