2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bechér1 sm [At: (a. 1823) IORGA, S. D. XII, 180 / Pl: ~i / E: tc bekâr] 1 (Fam) Burlac. 2 (Fig; reg) Ticălos.

BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr.

BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr.

BECHÉR, becheri, s. m. (Familiar) Bărbat neînsurat; celibatar, burlac, holtei. Cum becher?Adică necăsătorit. CARAGIALE, O. I 177. Cîți becheri zgîrciți nu vor fi lingușit slugărește pe bătrînul monah. ODOBESCU, S. A. 273.

BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac. – Tc. bekâr.

BECHÉR ~i m. fam. Bărbat adult necăsătorit; flăcău tomnatic; holtei; burlac; celibatar. /<turc. bekâr

becher a. și m. 1. flăcău, neînsurat; 2. cal de poștă spetit. [Turc. BEKIAR, lit. fără ocupațiune (cf. burlac)].

bechér adj. m. și s. (turk. bekiar, celibatar, d. pers. bikiar, fără ocupațiune). Sud. Holteĭ, burlac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bechér (înv.) s. m., pl. bechéri

bechér s. m., pl. bechéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BECHÉR s., adj. v. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit.

becher s., adj. v. BURLAC. CAVALER. CELIBATAR. FLĂCĂU. HOLTEI. NECĂSĂTORIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bechér (bechéri), s. m. – Burlac, holtei. – Mr., megl. bichiar. Tc. bekar (Roesler 589; Șeineanu, II, 42; Lokotsch 284; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπεϰιάρης, alb. betsar, bg. bekjar.Der. becherie, s. f. (burlăcie). Cf. bicher.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BECHER subst. holtei < tc. bek’ar. 1. Becher/iul (Ard; Sd XXII); -eie, olt. (T-Jiu). 2. Bicheru Ienache, 1831 (Acte Sc). Pentru ambele forme, cf. var. ard. bicher „scandalagiu, tîlhar” < magh, betyár „hoț, hoinar”, cuvînt înrudit cu cel turcesc (com. Al. Cristurean).

Intrare: becher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becher
  • becherul
  • becheru‑
plural
  • becheri
  • becherii
genitiv-dativ singular
  • becher
  • becherului
plural
  • becheri
  • becherilor
vocativ singular
  • becherule
  • bechere
plural
  • becherilor
Intrare: Becher
Becher nume propriu
nume propriu (I3)
  • Becher
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

becher

etimologie: