15 definiții pentru celibatar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

celibatar, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr célibataire] Persoană matură care trăiește necăsătorită Si: becher, burlac, (Trs; ltm) celibe, holtei.

CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. V. burlac, holtei, becher. Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.

CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire.

CELIBATAR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].

CELIBATAR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)

CELIBATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire

celibatar m. cel ce trăiește neînsurat: becher, holteiu.

*celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

celibatar s. m., pl. celibatari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CELIBATAR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)

CELIBATAR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)

Intrare: celibatar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celibatar
  • celibatarul
  • celibataru‑
plural
  • celibatari
  • celibatarii
genitiv-dativ singular
  • celibatar
  • celibatarului
plural
  • celibatari
  • celibatarilor
vocativ singular
  • celibatarule
  • celibatare
plural
  • celibatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

celibatar, celibatarisubstantiv masculin
celibata, celibataresubstantiv feminin

  • 1. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. DLRLC
    • format_quote Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. DLRLC
    • format_quote Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.