2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

batjocori vt [At: CORESI, ap. HEM. 2758 / V: (Trs; Mol; înv) badgiocuri, bagiocuri, -curi, (reg) bătjocuri / P: baj- / Pzi: ~resc / E: batjocură + -i] 1 A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară Si: a-și bate joc, a lua în râs, a batjocura (3). 2 (Pex) A umili. 3 A necinsti o femeie Si: (înv) a batjocura (3).

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine sau de ocară (prin vorbe sau prin fapte); a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs; a umili, a înjosi. [Boierii] nu s-au gîndit că voi [țăranii] sînteți oameni și v-au pus în jug și v-au batjocorit. DUMITRIU, B. F. 11. Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49. Auzi, tîlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95. ♦ (Cu privire la o femeie) A necinsti, a viola. – Variantă: (Transilv., Mold.) batjocurí (SBIERA, P. 19, NEGRUZZI, S. I 9) vb. IV.

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de râs, de rușine, de ocară; a insulta; p. ext. a umili, a înjosi. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

A BATJOCORÍ ~ésc tranz. 1) A trata cu vorbe de batjocură; a ocărî; a certa. 2) A pune într-o situație de inferioritate, lezând demnitatea cuiva; a face de batjocură; a umili; a înjosi. 3) A supune actului sexual prin violență; a silui; a necinsti; a viola. /Din batjocură

batjocorì v. a lua în râs, a aduce cuiva batjocură.

batjócoră sf vz batjocură

batjocură sf [At: COD. VOR. 10/12 / V: (reg) badgio~, ~ocoră, batjoc sn / Pl: ~ri / E: refăcut din batjocuri pl. lui batjoc < bate + joc] 1 (Înv) Spectacol. 2 Ceea ce constituie bătaie de joc a cuiva. 3 Faptă prin care își bate joc de altcineva sau ceva Si: (înv) batjocurire, batjocuritură. 4-5 Zeflemea (1-2). 6 (Îe) A fi sau a se face (ori a ajunge sau a rămâne) de (ori înăuntru) batjocura cuiva A se face de râs. corectată

batjocuri v vz batjocori

BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.

BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.

BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.

BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură.

BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori.

BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori.

BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori.

BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în rîs, bătaie de joc, ocară, insultă. Il privi cu o batjocură înghețată pe Costandin. DUMITRIU, N. 245. Fetele-un cîntec făcură Și-i deteră aripi de vînt; Batjocur-au pus ele-n cînt Și patimă, dragă, și ură. COȘBUC, P. I 81. ◊ Loc. adv. În batjocură = batjocoritor. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 27. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a rămîne, a se face) de batjocură (sau de batjocura cuiva sau a lumii) = a fi (sau a ajunge etc.) de rîs (sau de rîsul cuiva sau al lumii). – Variantă: batjócoră (DELAVRANCEA, la HEM 2748) s. f.

BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Bătaie de joc; ocară, insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs. [Var.: batjócoră s. f.] – Din batjocuri (pl. lui batjoc, azi dispărut).

BATJOCURÍ vb. IV. v. batjocori.

BATJÓCURĂ ~i f. 1) Atitudine obraznică și disprețuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; bătaie de joc; ocară. * A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ (sau de ~a cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de râs. /Din batjocuri

batjocură f. 1. luare în râs, bătaie de joc crudă și ofensătoare; 2. obiect de batjocură: să moară mai bine decât să ajungă de batjocura lumii ISP.; 3. vorbă sau faptă injurioasă și plină de dispreț; 4. lucru rău făcut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-joc, batjocură)].

batjócură și bajócură f., pl. ĭ (d. bat și joc, adică „bătaie de joc”). Bătaie de joc, deriziune. A lua în batjocură, a lua în rîs. A ajunge de rîs și de batjocură, în mare deriziune, într’o stare jalnică.

arată toate definițiile

Intrare: batjocori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • batjocori
  • batjocorire
  • batjocorit
  • batjocoritu‑
  • batjocorind
  • batjocorindu‑
singular plural
  • batjocorește
  • batjocoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • batjocoresc
(să)
  • batjocoresc
  • batjocoream
  • batjocorii
  • batjocorisem
a II-a (tu)
  • batjocorești
(să)
  • batjocorești
  • batjocoreai
  • batjocoriși
  • batjocoriseși
a III-a (el, ea)
  • batjocorește
(să)
  • batjocorească
  • batjocorea
  • batjocori
  • batjocorise
plural I (noi)
  • batjocorim
(să)
  • batjocorim
  • batjocoream
  • batjocorirăm
  • batjocoriserăm
  • batjocorisem
a II-a (voi)
  • batjocoriți
(să)
  • batjocoriți
  • batjocoreați
  • batjocorirăți
  • batjocoriserăți
  • batjocoriseți
a III-a (ei, ele)
  • batjocoresc
(să)
  • batjocorească
  • batjocoreau
  • batjocori
  • batjocoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • batjocuri
  • batjocurire
  • batjocurit
  • batjocuritu‑
  • batjocurind
  • batjocurindu‑
singular plural
  • batjocurește
  • batjocuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • batjocuresc
(să)
  • batjocuresc
  • batjocuream
  • batjocurii
  • batjocurisem
a II-a (tu)
  • batjocurești
(să)
  • batjocurești
  • batjocureai
  • batjocuriși
  • batjocuriseși
a III-a (el, ea)
  • batjocurește
(să)
  • batjocurească
  • batjocurea
  • batjocuri
  • batjocurise
plural I (noi)
  • batjocurim
(să)
  • batjocurim
  • batjocuream
  • batjocurirăm
  • batjocuriserăm
  • batjocurisem
a II-a (voi)
  • batjocuriți
(să)
  • batjocuriți
  • batjocureați
  • batjocurirăți
  • batjocuriserăți
  • batjocuriseți
a III-a (ei, ele)
  • batjocuresc
(să)
  • batjocurească
  • batjocureau
  • batjocuri
  • batjocuriseră
Intrare: batjocură
batjocură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batjocură
  • batjocura
plural
  • batjocuri
  • batjocurile
genitiv-dativ singular
  • batjocuri
  • batjocurii
plural
  • batjocuri
  • batjocurilor
vocativ singular
plural
batjocoră substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batjocoră
  • batjocora
plural
  • batjocori
  • batjocorile
genitiv-dativ singular
  • batjocori
  • batjocorii
plural
  • batjocori
  • batjocorilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

batjocori batjocuri

  • 1. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: certa ocărî 2 exemple
    exemple
    • Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49.
      surse: DLRLC
    • Auzi, tîlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • batjocură
    surse: DEX '09 DEX '98

batjocură batjocoră

  • 1. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: insultă ocară 2 exemple
    exemple
    • Îl privi cu o batjocură înghețată pe Costandin. DUMITRIU, N. 245.
      surse: DLRLC
    • Fetele-un cîntec făcură Și-i deteră aripi de vînt; Batjocur-au pus ele-n cînt Și patimă, dragă, și ură. COȘBUC, P. I 81.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Atitudine obraznică și disprețuitoare.
    surse: NODEX sinonime: sfruntare

etimologie:

  • Refăcut din batjocuri (pluralul lui batjoc învechit „bătaie de joc” din bate + joc).
    surse: DEX '09