batic² sn vz embatic

batic¹ sn [At: LTR / Pl: ~uri/ E: ger Batic] 1 Țesătură subțire imprimată în culori. 2 Basma subțire și colorată.

batic¹ s.n. 1 Țesătură subțire imprimată în culori (după o metodă originară din insula Java). 2 Basma subțire și colorată. • pl. -uri, -ce. /<fr. batik, germ. Batic.

batic² s.n. v. embatic.

BATIC¹ (pl. -icuri) sn. = EMBATIC.

*BATIC² (pl. -icuri) sn. Pînză sau mătase colorată printr’un procedeu special servindu-se de un strat de ceară [fr. batik].

BATIC, baticuri, s. n. 1. Țesătură imprimată în culori după o metodă originară din lava. 2. Basma colorată. Avea pe cap un batic de mătase.

BATIC, baticuri, s. n. 1. Țesătură imprimată în culori. 2. Basma colorată. – Fr. batik.

BATIC s.n. 1. Țesătură colorată și imprimată după un procedeu din Djawa. 2. Basma colorată. [Pl. -uri, -ce. / < fr. batik].

BATIC s. n. 1. țesătură colorată și imprimată. 2. basma. (< fr. batik)

BATIC ~uri n. 1) Bucată de țesătură (uni sau pestrițată) având forma pătrată sau triunghiulară și folosită, mai ales de femei, pentru a-și acoperi capul; basma. 2) Țesătură colorată și imprimată după un procedeu special. /<fr. batik

batic n. 1. procedeu oriental de a decora stofe, piei, etc.; 2. stofă astfel decorată. [Vorbă de baștină malaeză].

*batíc n., pl. urĭ (fr. batik, germ. battik, cuv. din ins. Sonde). Un fel de a desemna pe pînză (maĭ ales pe matasă) ungînd cu ceară locurile ca trebuĭe să rămînă nevăpsite și topind apoi ceara în apa fierbinte. V. încondeĭez, încrestez.

EMBATIC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.

bâtic sm [At: PAMFILE, J. I, 384 / Pl: ~ici / E: bât + -ic] 1-2 (Șhp) Bunic (drag).

bitic, ~ă smf vz bâtic² corectat(ă)

embatic sn [At: CAT. MAN. I, 579 / V: (rar) ~tichi, ~tichiu (A și: (rar) ~tichiu), ~iciu, emvatichiu, ib~, im~ / A și: ~batic / Pl: ~uri și (rar) ~ice / E: ngr εμβατιχιου] (Grî; iuz) 1 Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. 2 Redevență anuală care se dădea pentru dreptul de uzufruct al unui imobil. 3 (Pex) Dobândă. 4 (Rar) Impozit. 5 Taxă anuală pe care o plăteau preoții autorității superioare bisericești pentru dreptul de exercitare a profesiunii. corectat(ă)

embatichi sn vz embatic

embatichiu sn vz embatic

embaticiu sn vz embatic

emvatichiu sn vz embatic

ibatic sn vz embatic

bîtic s.m. (reg.) Dim. al lui bît. • /bît + -ic.

BĂȚIC sbst. 1 dim. BĂȚ ¶ 2 🔧 Un fel de ciocan fără coadă de care se servește dogarul, lovindu-l cu maiul, spre a împinge în jos cercurile buții.

EMBATIC (pl. -icuri) sn. ⚖️ 1 Arendarea locului unei case sau casei cu locul ei pentru un termen foarte lung (pînă la 99 de ani), în intervalul căruia arendașul se bucură de toate drepturile de posesiune (Mold. „bezmăn”) ¶ 2 Plata, arenda pentru ținerea acestor locuri; în vremurile de demult, proprietarii unor asemenea locuri fiind în majoritatea cazurilor mănăstirile, plata se făcea și în natură, dîndu-se acestora lumînări, ceară, untdelemn, etc.

EMBATIC, embaticuri, s. n. Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.

EMBATIC, embaticuri, s. n. (Învechit, în feudalism) Formă de arendare a unei proprietăți pe timp lung, la expirarea căruia arendașul cîștiga drepturile de proprietate.

bățic n. cioaca dogarului. [Cf. băț].

embatic n. arendare pe mulți ani, emfiteoză. [Gr. mod.].

embatíc n., pl. urĭ (ngr. envatikí [embatiki], bir anual). Bezmăn, enfiteuză.

batic s. n., pl. baticuri

batic s. n., pl. baticuri

batic s. n., pl. baticuri

embatic s. n., pl. embaticuri

embatic (înv.) s. n., pl. embaticuri

embatic s. n., pl. embaticuri

embatic, -curi.

embatic (embaticuri), s. n. – Emfiteoză. – Mr. embatiche. Ngr. έμβατιϰόν (Gáldi 177). Sec. XVIII. – Der. embaticar, adj.; embaticar, s. m.

batichi Găsim la Udrescu cuvîntul batichi „arendă”, cu varianta embatic. Pare simplu de spus ca e același cu embatic, inserat în dicționarele noastre și explicat de TDRG și Ciorănescu prin gr. ἐμβατιϰόν (δίϰιον); Scriban notează gr. ἐνβατίϰι și ἐμβατιϰόν, iar DLRM, ἐμβατιϰιον, forme care explică, în ce privește finala, varianta citată de Udrescu. Dar cum a dispărut silaba inițială? Presupun că a fost confundată cu prepoziția ἐν „în”, care a fost tradusă, astfel că s-a zis în batichi în loc de embatichi.

-BATIC „de adîncime, adînc”. ◊ gr. bathos „adînc, profund” > fr. -bathique, engl. -batic, germ. -bathisch > rom. -batic.

EMBATÍC (< ngr.) s. n. (În trecut) Arendarea unui teren pe termen foarte lung, până la 99 de ani, în intervalul căruia arendașul se bucura de dreptul de posesiune deplină a terenului; emfiteoză.

BATIC s. băsmăluță, (rar) fișiu. (Purta un ~ la gât.)

BATIC s. băsmăluță, (rar) fișiu. (Purta un ~ la gât.)

BĂȚIC s. v. baschie, ciochie.

EMBATIC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numea ~.)

bățic s. v. BAȘCHIE. CIOCHIE.

EMBATIC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numește ~.)

bâtic, bâtici, s.m. (reg.) bunic, bunicuț.