EMBATIC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.

embatic sn [At: CAT. MAN. I, 579 / V: (rar) ~tichi, ~tichiu (A și: (rar) ~tichiu), ~iciu, emvatichiu, ib~, im~ / A și: ~batic / Pl: ~uri și (rar) ~ice / E: ngr εμβατιχιου] (Grî; iuz) 1 Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. 2 Redevență anuală care se dădea pentru dreptul de uzufruct al unui imobil. 3 (Pex) Dobândă. 4 (Rar) Impozit. 5 Taxă anuală pe care o plăteau preoții autorității superioare bisericești pentru dreptul de exercitare a profesiunii. corectat(ă)

EMBATIC, embaticuri, s. n. Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.

EMBATIC, embaticuri, s. n. (Învechit, în feudalism) Formă de arendare a unei proprietăți pe timp lung, la expirarea căruia arendașul cîștiga drepturile de proprietate.

embatic n. arendare pe mulți ani, emfiteoză. [Gr. mod.].

embatíc n., pl. urĭ (ngr. envatikí [embatiki], bir anual). Bezmăn, enfiteuză.

batic² sn vz embatic

embatichi sn vz embatic

embatichiu sn vz embatic

embaticiu sn vz embatic

emvatichiu sn vz embatic

ibatic sn vz embatic

batic² s.n. v. embatic.

BATIC¹ (pl. -icuri) sn. = EMBATIC.

†BEZMĂN, BEZMEN sbst. Mold. EMBATIC: au luat locuri cu bezmen de la mănăstire (IRG.) [comp. rus. bezmenŭ „cîntar”].

embatic s. n., pl. embaticuri

embatic (înv.) s. n., pl. embaticuri

embatic s. n., pl. embaticuri

embatic, -curi.

EMBATIC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numea ~.)

EMBATIC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numește ~.)

embatic (embaticuri), s. n. – Emfiteoză. – Mr. embatiche. Ngr. έμβατιϰόν (Gáldi 177). Sec. XVIII. – Der. embaticar, adj.; embaticar, s. m.

batichi Găsim la Udrescu cuvîntul batichi „arendă”, cu varianta embatic. Pare simplu de spus ca e același cu embatic, inserat în dicționarele noastre și explicat de TDRG și Ciorănescu prin gr. ἐμβατιϰόν (δίϰιον); Scriban notează gr. ἐνβατίϰι și ἐμβατιϰόν, iar DLRM, ἐμβατιϰιον, forme care explică, în ce privește finala, varianta citată de Udrescu. Dar cum a dispărut silaba inițială? Presupun că a fost confundată cu prepoziția ἐν „în”, care a fost tradusă, astfel că s-a zis în batichi în loc de embatichi.

EMBATÍC (< ngr.) s. n. (În trecut) Arendarea unui teren pe termen foarte lung, până la 99 de ani, în intervalul căruia arendașul se bucura de dreptul de posesiune deplină a terenului; emfiteoză.