3 intrări

65 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTAIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p ext. faptă urâtă, incalificabilă. 3. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 4. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 5. (În expr. și loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul de țesut ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.). ♦ Fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere, b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță, d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. 7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)alia.

BÂȚÂI, bâțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

BÂȚÂI, bâțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

bătaie sf [At: PRAV. MOLD., ap. GCR I, 121/29 / P: ~ta-ie / Pl: ~tăi / E: lat batalia, -am] 1 Lovitură repetată dată de cineva cu mâna sau cu un obiect. 2 (Spt) Izbire a pământului, a trambulinei etc. cu un picior, sau cu amândouă picioarele, înainte de desprinderea de pe sol pentru a efectua o săritură. 3-4 (Îlv) A (se) lua la ~ A (se) bate. 5 (Îe) A stinge (sau a snopi, a zvânta), în ~ (sau în ~tăi) (pe cineva) A bate (pe cineva) foarte rău. 6 (Îlav) A da (sau a trage) ~ A da lovituri cuiva. 7 (Îlav) A primi (sau a mânca) ~ A primi lovituri de la cineva. 8 (Îc) Într-o ~ de amnar într-o clipă. 9 (D. prăvălii; îe) A fi în ~ia fierului A se găsi într-un loc foarte potrivit. 10 (Îcs) De-a ~ia Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 11 Melodie după care se execută bătaia (10). 12 (Îcs) De-a dura-n ~ Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 13 Melodie după care se execută bătaia (12). 14 (Mol; îs) ~ia păpușoiului Operație de desfacere a boabelor de porumb de pe cocean. 15 (Fam; îe) A da ~ A grăbi. 16 (Fig; îs) ~ de cap Frământare a minții. 17 (Pex; îas) Trudă. 18 (Înv; îs) ~ de cuget Remușcare. 19 (Fam; îc) ~ de joc Batjocură. 20 (Pex; îae) Faptă urâtă. 21 (Înv) Luptă. 22 (Înv) Bombardament cu artileria. 23 (Îe) A pune (ceva) la ~ A oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat. 24 (Îae) A risca (ceva). 25-26 (Îe; îlav) (A cântări) cu bătaie (A cântări) cu puțin peste greutatea exactă. 27 Lovire (repetată) a unui obiect de altul. 28 (Îs) ~ de aripă (sau de aripi) Fâlfâit. 29 Lovitură a vatalei la războiul de țesut. 30 Băteală. 31 Stârnire a peștelui sau a vânatului. 32 Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.) 33 Fiecare contracție a inimii Si: puls. 34 Fiecare zvâcnire a ochiului. 35 Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcțiune. 36 Distanță până la care poate ajunge un proiectil, săgeată etc. 37 Felul în care trimite o armă proiectilul. 38 Traiectoria unui proiectil. 39 (Pex) Distanță până la care poate ajunge vederea cuiva Si: rază vizuală. 40 (Îlav) În ~ia vântului Împotriva direcției vântului. 41 (Îs) ~ia vântului Adiere. 42 (Îs) ~ia ploii (sau grindinei etc) Căderea ploii, a grindinei etc. 43 (Îs) ~ia soarelui Arșiță. 44 (Îas) Lumină. 45-46 (Îs) ~ la cap (sau cahlă) Asfixiere cu bioxidul de carbon în urma astupării coșului sobei. 47 Sunet ritmic produs prin loviturile limbii clopotului sau prin mișcarea mecanismului unui ceasornic. 48 Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor de vânătoare. 49 Boiște. 50 (Înv) Aruncare cu flori unul în altul la serbările organizate în luna florilor. 51 (D. mărfuri; îe) A fi pe ~ A se vinde foarte repede. 52 (La jocul de șah; cărți etc.) înfrângere. 53 (Îs) ~ia lui Dumnezeu Pedeapsă. 54 (Îae) Nenorocire. 55 Împreunare (a armăsarului cu iapa). 56 (D. pești) Depunere a icrelor. 57 (Pex) Interval de timp când are loc bătaia (56). 58 Interval de timp în care se împerechează cocoșii-de-munte.

bâțăi v vz bâțâi

bâțâi vir [At: CARAGIALE, M. 227 / V: ~țăi / Pzi: ~iesc, bâțâi / E: bâț(a)] 1 A (se) mișca repede și neliniștit dintr-o parte în alta. 2 A da repede din mâini și din picioare. 3 Mișcare pe care o fac animalele cu coada Cf bănănăi, măhăi.

bătaie s.f. I 1 Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mîna, cu un băț etc.; spec. pedeapsă corporală, prin lovire. I-a dat o bătaie zdravănă.Bătaie la tălpi = (în trecut) lovituri date la tălpi ca pedeapsă. Bătaie la palmă = (în trecut) lovituri date la palmă (cu linia) elevilor ca pedeapsă. Bătaie de moarte (sau soră cu moartea) = bătaie strașnică. ◊ Loc.vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A mînca (o) bătaie = a) a primi bătaie de la cineva, a fi bătut; b) a fi învins (într-o competiție, într-o luptă, într-o acțiune etc.). A stinge (sau a snopi, a zvînta) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte tare, foarte rău. A da bătaie (sau bătăi) = a face ceva foarte repede; a grăbi, a zori. Bătaie de joc = batjocură, luare în rîs; ext. faptă urîtă. A lua (pe cineva) în bătaie de joc = a lua (pe cineva) în batjocură, în rîs. A administra cuiva o bătaie v. administra. Cal de bătaie v. cal. Bătaie de cap v. cap. O mamă de bătaie v. mamă. A mîntuipe cineva în bătaie v. mîntui. A omorî (pe cineva) în bătaie v. omorî. A răzbi (pe cineva) cu bătaia (sau în bătaie, în bătăi) v. răzbi. A face (pe cineva) tobă de bătaie v. tobă. A-i da (sau a-i trage) (cuiva) un toc de bătaie v. toc. ** Totalitatea loviturilor reciproce pe care și le dau între ele două sau mai multe persoane. Bătaia dintre ei n-a durat mult timp. 2 (pop.) Bătălie, luptă; război. Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie (EMIN.). ♦ (înv.) Bombardament; asalt. Tot sfatul hotărî bătaia Tîrgoviștei (BĂLC.). 3 Înfrîngere, eșec. Echipa a suferit prima bătaie pe teren propriu. 4 Expr. A pune ceva la bătaie = a) a oferi ceva, spre a fi consumat, cheltuit etc.; b) a risca (ceva). 5 (biol.) Fecundarea icrelor. Bătaia peștilor. 6 (Perioadă de) împerechere, împreunare a unor animale sau păsări. Bătaia cocoșilor-de-munte. 7 (pop.) Lătrat scurt și ritmic al dinilor. II 1 Lovire (repetată) a unui obiect (de sau cu altul). ◊ Bătaia porumbului = lovire repetată a cocenilor de porumb cu un băț, pentru desfacerea boabelor. 2 Lovitură dată într-un obiect; bocăneală, ciocănit. Se aud bătăi în ușă.3 Lovitură a vatalei la războiul de țesut ♦ (țes.) Băteală, bătătură. 4 Stîrnire a peștelui prin lovirea apei (cu un băț). 5 Goană, hăituială a vînatului. 6 Bătaie de aripă (sau de aripi) = fîlfîit. 7 (med.) Fiecare dintre contracțiile cardiace; pulsație. 8 Zgomot (ritmic) produs de un mecanism în funcțiune, de un motor etc. Bătaia pendulei. 9 Fenomen dăunător care apare la mișcarea de rotație a unui corp solid cînd axa lui geometrică nu coincide cu axa de rotație. Rulmenții au o bătaie. 10 Zgomot anormal, periodic, determinat de funcționarea defectuoasă a unui element dintr-un mecanism. Bătaia planetarelor. 11 Distanță pînă la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc. sau pînă la care poate acționa o instalație emițătoare ori de aruncare. Bătaia unui radio-emițător. ◊ Expr. În bătaia puștii (sau a gloanțelor) = în sfera de acțiune a puștii (sau a gloanțelor); ext. într-o zonă periculoasă. ♦ Fel în care o armă trimite proiectilul; traiectoria unui proiectil. 12 Distanță pînă la care poate vedea cineva; rază vizuală. 13 Adiere. Bătaia vîntului. 14 Cădere a ploii, a grindinei etc. Stătea zgribulit în bătaia ploii. 15 Arșiță, dogoreală. Cerul se dogorește, ca de bătaia unei flăcări (VLAH.). 16 Lumină. În bătaia farului, peisajul era splendid. 17 (muz.) Indicare a măsurii, într-un anumit tempo, prin mișcări ale mîinii sau ale baghetei. 18 (sport) Zonă în care sînt aliniați jucătorii la oină. 19 (sport) Loc optim pe care îl alege un sportiv pentru o săritură. • pl. -ăi. g.-d. -ăii. /lat. batt(u)alia.

bîțîi vb. IV. 1 intr., refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mîini, din picioare sau din cap. Nenea Manolache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept (CAR.). ◊ (tr.) Nervos, își bîțîia capul în toate părțile.(refl.) A se mișca încoace și încolo; a se hîțîna. 2 refl. A da repede din coadă. • prez.ind. bîțîi. /bîț + -îi.

BĂTAIE sf. 1 Lovituri date cu mîna, cu un băț, etc. pentru a pedepsi pe cineva sau pentru a-și răzbuna asupra cuiva: i-a dat o ~ bună; i-a tras o ~; l-a luat la ~; a omorî în ~; a mînca ~; – proverb: bătaia e din raiu, sînt mulți cari nu se ’nvață minte pînă nu-i bați, bătaia e leacul cel mai bun; – cearta fără ~ n’are haz sau cearta fără ~, ca nunta fără lăutari, se zice în ironie cînd se iscă vreo ceartă între două sau mai multe persoane; – bătaia și ocara nu se ’ntorc niciodată, cel bătut rămîne cu rușinea, orice ar face; – două bătăi strică, dar două mîncări nu (strică) sau mai bine două mîncări decît o ~, a) se zice despre cel lacom la mîncare; b) se zice aceluia care, poftit la masă, răspunde că a mîncat înainte 2 Pedeapsă, urgie (cerească) 3 🎖️ Bătălie, luptă: Mihai hotărî... de a nu da bătaia în acea zi (BĂLC.); cîmp de ~, locul pe care se dă bătălia; proverb: cal de ~, a) argumentul pe care se întemeiază cineva foarte des, b) ținta tuturor glumelor, loviturilor, în spinarea căruia se descarcă toate, ceea ce se exprimă și prin gazda bătăilor 4 Lovituri date cu o unealtă pentru a prelucra ceva, pentru a scoate sau a desface ceva: bătaia porumbului, grîului 5 = BĂTĂTU6; bătaia sau bătătura sînt firele bătute în urzeală (PAMF.) 6 Lovituri date în ceva (cu obiectul indirect precedat de la): auzind în puterea nopții o ~ la ușă (GN.); cu obiectul indirect precedat de în: ~ în palme; cu obiectul indirect precedat de din: ~ din picior; ~ din pinteni 7 Mișcare: ~ din aripi; ~ din buze 8 🫀 Mișcare ritmică, svîcnire: bătaia inimii, vînei, pulsului, tîmplei; ~ de inimă 9 🎖️ Împușcătură, tragere cu tunul (într’o cetate): s’au așezat tunurile la bătaia zidurilor (I.-GH.) 10 ⚔️ Distanța pe care o poate străbate glonțul, ghiuleaua, săgeata, etc.: erau departe unul de altul ca la o ~ de pușcă (VLAH.); li se arată, ca la o ~ de glonț, coperișul nou de tinichea (CAR.); fu aproape de lup de o ~ de săgeată (ISP.); de aci, pr. ext. bătaia ochilor, distanța pe care o poți străbate cu privirea: stă locului să se uite cum mă suiu, pînă cînd îi ies din bătaia ochilor (CAR.) 11 Sunetul unei tobe, unui clopot: bătaia tobei, clopotului 12 Sunetul unui ceasornic, cînd bate ceasurile: se auzea regulat ca bătăile unui ceasornic: carte–a–nu (DLVR.) 13 🌦 Suflarea vîntului: iar eu mă împiedecai și de ~ vîntului căzui în mare (DOS.); pr. ext. direcțiunea în care bate vîntul mai tare: Și l-a aruncat în sorbu mărilor, În bătaia vînturilor (TOC.) 14 Lumina soarelui, lunii, focului, etc. și pr. ext. dogoreala arșiței, flăcării: se vede apa sclipind în bătaia soarelui (BR.-VN.); în bătaia lunii... toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute ’n vis (VLAH.); înaltul mal din fața noastră e rumenit ca de bătaia unei flăcări (VLAH.); se întîlnesc în bătaia unui felinar (CAR.) 15 Lătrat: bătaia cîinilor 16 🔫 Gonirea vînatului afară din ascunzătoare, îndreptîndu-l spre pușcași 17 🐟 Bătaia peștelui, lepădarea icrelor pentru fecundare, timpul cînd peștii își leapădă icrele 18 fig. Bătaie de cap, frămîntare cu mintea, trudă pentru a pătrunde sau născoci ceva, pentru a găsi mijlocul de a săvîrși ceva greu de făcut 19 Bătaie de joc, luare în rîs, batjocură [lat. battualia].

BĂTĂIUȚĂ (pl. -țe) sf. familiar dim. BĂTAIE.

BÎȚÎI (-țîiu) vb. intr. 1 – FÎȚÎI: se apropie de mine bîțîind frumușel din coadă (CAR.) 2 A mișca repede încoace și încolo: sta pe gînduri, bîțîind din piciorul drept (CAR.).

BĂTAIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p. ext. faptă urâtă, incalificabilă. 2. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 3. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul2 de țesut. ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.) ♦ Fiecare dintre zvâcniturile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. Distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere. b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță. d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. 7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. III. 1. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. 2. (În expr. și loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)allia.

BĂTAIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mîna, cu bățul, cu biciul etc. Erau zdrențuiți de bătăi, unii cu vînătăi. DUMITRIU, B. F. 154. Desigur, numai din pricina firii lui pe dos i s-a părut lui Cănuță două palme mult mai dureroase decît bătaia de deunăzi. CARAGIALE, O. I 326. Bătaie la tălpi = (în trecut) lovituri date la tălpi ca pedeapsă. Bătaie la palmă = lovituri date la palmă ca pedeapsă (în școala din regimul burghezo-moșieresc). Bătaie de moarte (sau bătaie soră cu moartea sau un pui de bătaie) = bătaie strașnică. Argatului îi făgădui o sfîntă de bătaie soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 153. Doamne Negru-vodă, Nu pot, vai de mine, Io să merg cu tine... Stăpînul m-o bate Bătaie de moarte. TEODORESCU, P. P. 461. Bătaie cu (sau de) flori = serbare organizată în trecut, primăvara, la care participanții își aruncau flori unii altora. Cupeul lui era cel mai gătit cînd se dădeau la șosea bătăile de flori. PAS, Z. I 225. ◊ Expr. A da (sau a trage cuiva) o bătaie sau a lua (pe cineva) la bătaie = a bate. Baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și o ia la bătaie. CREANGĂ, P. 69. A se lua la bătaie = a se încăiera, a se bate. A mînca (o) bătaie = a primi bătaie (de la cineva). A stinge (sau a snopi, a prăpădi, a zvînta) în bătăi (pe cineva) = a bate (pe cineva) zdravăn. L-au prăpădit în bătăi pe pădurar. SADOVEANU, N. F. 72. A da bătaie = a face (ceva) foarte repede, a zori, a grăbi. Cal de bătaie v. cal. Bătaie de cap = frămîntare a minții, încordare; p. ext. trudă, muncă, osteneală. Hm! cîtă bătaie de cap ca să te ia vizitiu! PAS, L. I 93. Făcu ce făcu și-l puse și pe dînsul la bună rînduială, ca și pe ceilalți doi, dar cu mai mare bătaie de cap. ISPIRESCU, L. 201. Bătaia de cap a tuturor era să-l scape pe gardian. VLAHUȚĂ, O. A. 161. Bătaie de joc = batjocură, luare în rîs; faptă urîtă. Pentru asemenea bătaie de joc vei fi eliminat din școală. SADOVEANU, N. F. 145. A lua în bătaie de joc = a lua în batjocură, în rîs. Cine te-a pus la cale să mă iei, tocmai pe mine, în bătaie de joc? CREANGĂ, P. 83. Cal de bătaie v. cal. 2. Bătălie, luptă; război. V. atac, harță. Alb-împărat vesti pe cei doi gineri să vie cu oștile lor în ajutor, strînse și oastea lui și porniră la bătaie. VISSARION, B. 40. Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. Ferentarul ager și cu lungă chică Intră în bătaie fără nici o frică. BOLINTINEANU, O. 15. ♦ (Învechit) Bombardament; asalt. Tot sfatul hotărî bătaia Tîrgoviștii. BĂLCESCU, O. II 113. 3. (în expr.) A pune la bătaie (o sumă de bani, o cantitate de alimente, de băutură etc.) = a oferi (o sumă de bani, o cantitate de alimente sau de băutură etc.) spre a fi cheltuită sau consumată de către alții. Se propti cu mîinile în masă, trufaș, căci se știa cu zece lei, din care puse jumătate la bătaie. PAS, L. I 11 II. 1. Lovire, de obicei repetată, a unui obiect de (sau cu) altul; izbire, izbitură. Bătaia ciocanului.Bătaia porumbului (sau păpușoiului) = desfacere a boabelor de porumb de pe cocean, prin lovirea repetată a acestuia cu un băț. Mă apuc și dau porumbul jos din pod și pune-l, nene, La bătaie. PREDA, Î. 79. Bătaie de aripă (sau de aripi) = fîlfîit. Deși vorbi aproape în șoaptă, glasul lui răsună aspru și poruncitor, zdruncinînd liniștea pădurii ca o bătaie grea de aripă. REBREANU, N. 68. O bătaie de aripi turbură deodată liniștea nopții și un glas de cocoș răsună limpede. SANDU-ALDEA, U. P. 173. ◊ Expr. A fi la bătaie = (în jocul cu mingea, despre una dintre cele două echipe) a fi la conducerea jocului, cînd jucătorii echipei trebuie să lovească mingea cu bastonul și apoi să parcurgă cele două culoare (de ducere și întoarcere), apărîndu-se de loviturile jucătorilor echipei adverse. ♦ (Concretizat; în opoziție cu urzeală) Bătătură, băteală. Îndesește bătaia și își deapănă tortul Din care și-or țese lelițele portul. DEȘLIU, G. 47.. ♦ Scornirea peștelui și a vînatului; hăituiala, goană. Bătăiași, pe fugă-ndatăî Vîntul bate de minune, Luați bătaia sus, din piscuri! La ODOBESCU, S. III 88.2. Ciocănire, lovire, pocănire (în ușă, în fereastră etc.). Cine bate la fereastră, Nevastă, nevastă?...Omule pisica noastră...Nu-i bătaie pisicească... Ci-i bătaie ciocoiască. TEODORESCU, P. P. 340. ♦ Zvîcnire, palpitație puternică a inimii, a pulsului, p. ext. a pieptului (datorită unei emoții etc.). Recunoșteam în mine, după bătaia inimii, senzația fericită pe care am încercat-o totdeauna la malul acelei ape de munte. SADOVEANU, N. F. 26. În curind tăcerea se făcu așa de adîncă, încît își auzeau bătăile inimii. BUJOR, S. 36. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri. EMINESCU, O. I 82. 3. Sunet (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcțiune. Nu izbuti decît să audă bătaia pendulei. DUMITRIU B. F. 47. De peste arături bătăile tractoarelor, mînate de tractoriștii din al doilea schimb, se auzeau limpezi și puternice. MIHALE, O. 488. Bătaia cea rară-n ceasornic Acum a-ncetat. COȘBUC, P. I 289. 4. Distanță (adesea luată ca unitate de măsură) pînă la care ajunge un proiectil, o săgeată etc.; curba descrisă de un proiectil; p. ext. distanță pînă la care poate ajunge vederea cuiva, rază vizuală. Ajunse la o bătaie bună de săgeată. SADOVEANU, N. F. 80. Tîrgu-Neamțu se afla aproape, la o bătaie de săgeată pe drum drept. SADOVEANU, F. J. 531. Făcind cotul scării, îi ies în bătaia ochilor. CARAGIALE, N. s. 39. ◊ Expr. În bătaia puștii (sau a gloanțelor) = în sfera de acțiune a puștii (sau a gloanțelor). Mai faci un pas și intri în bătaia puștii. GALAN, Z. R. 226. 5. (În legătură mai ales cu anumite fenomene naturale, ale căror denumiri determină de obicei cuvîntul) a) Suflare (a vîntului), adiere. Gheorghe Dima a întins așadar pielea iepurelui pe două brațe de stuh și a așezat-o în bătaia vîntului să se usuce mai repede. GALAN, Z. R. 51. Grîul în floare pe lunci se clatin-alene-n bătaia Celui din urmă răsuflet de vînt. COȘBUC, P. II 62. b) Cădere (a ploii, a grindinei etc.). Stătea pe gînduri în bătaia ploii.Blana groasă a cînelui lucea neagră prin bătaia ninsorii. SADOVEANU, O. II 552. c) Dogoreală, arșiță. Mobila cazonă... se dezmințea greoaie sub bătaia razelor calde. SAHIA, N. 71. Înainte, spre răsărit, cerul se dogorește, ca de bătaia unei flăcări. VLAHUȚĂ, O. A. 410. d) Lumină. În bătaia farurilor, coamele drepte ale brazdelor își aruncau umbrele alungite înainte, în negrul pămînturilor. MIHALE, O. 201. Moșneagul tăcu și zîmbi, iar paharele pline sticleau în bătaia luminărilor. SADOVEANU, O. V 57. [Baioneta] n-a sclipit... de loc în bătaia soarelui. Era plină de unsoare. SAHIA, N. 69. 6. Lătrat (scurt și ritmic) al clinilor. Bătaia copoilor începu iar, acu mai deasă, mai depărtată, la răstimpuri regulate. SADOVEANU, O. III 361. Pîrvu... se depărta cu pasul domol, în bătaia cînilor. VLAHUȚĂ, N. 131. ♦ (Rar) Cîntec al păsărilor de pădure. În amurgul prelungit pînă către ora 11, am auzit și bătaia privighetorii. SADOVEANU, C. 41.

BÎȚÎI, bîțîi, vb. IV. Intranz. A da din mîini și din picioare; (despre animale) a da din coadă, a mișca încoace și încolo, repede și neliniștit, din coadă. Nenea Mandache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept și scîrțîind din vîrful ghetei. CARAGIALE, M. 227.

BĂTAIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mîna sau cu un obiect. ◊ Expr. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. A stinge (sau a snopi, a zvînta) în bătăi (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frămîntare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p. ext. faptă urîtă. ♦ (Sport; la sărituri) Acțiunea de transformare a vitezei rezultate din elan în viteză ascensională. 2. Luptă, bătălie; război. ♦ (Înv.) Bombardament. 3. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). II. 1. Lovire (repetată) a unui obiect de altul; izbire. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fîlfîit. ♦ Lovitura vatalei la războiul de țesut. ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stîrnirea peștelui sau a vînatului; goană. 2. Ciocănire, pocănire. ♦ Zvîcnire a inimii, a pulsului; pulsație. 3. Sunet (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. Bătăile tractoarelor... se auzeau limpezi și puternice (MIHALE). 4. Distanță pînă la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanță pînă la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvîntului) a) Suflare a vîntului; adiere. b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță. Cerul se dogorește ca de bătaia unei flăcări (VLAHUȚĂ). d) Lumină. Bătaia farurilor. 6. Lătrat al cîinilor. 7. Boiște. ♦ Epoca în care se împerechează cocoșii-de-munte. – Lat. batt(u)allia.

BÎȚÎI, bîțîi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A mișca repede din mîini, din picioare sau din cap; a da din coadă. – Din bîț(a) (puțin folosit).

BĂTAIE bătăi f. 1) Lovitură cauzată de un corp (sau de o ființă) care bate. 2) Zgomot caracteristic produs de un asemenea corp sau ființă. ~ în ușă. 3) Lovituri repetate (cu mâna sau cu un obiect) date sau primite de cineva. * ~ de cap a) lucru mintal intens; frământare a minții; b) muncă grea și istovitoare; trudă. ~ de joc batjocură. A se lua la ~ a se bate (cu cineva); a se încăiera. A da ~ a se pune pe treabă; a zori. A pune (ceva) la ~ a pune (ceva) la dispoziție cu generozitate (pentru a fi consumat). ~ia peștilor depunere și fecundare a icrelor. 4) pop. Luptă de proporții între două forțe armate; bătălie; război. Pe câmpul de ~. 5) Sunet alternativ și ritmic (produs de inimă); zvâcnire. 6) Zgomot anormal produs de o mașină cu funcționare defectuoasă. 7) Distanță până la care o armă poate arunca un proiectil. În ~ia puștii. 8) Fond sonor sub forma unor sunete ritmice produse de un mecanism în funcțiune. 9) reg. Sunete (repetate) caracteristice speciei, scoase de câine; lătrat; hămăit. 10) Acțiune luminoasă sau termică. ~ia lunii. ~ia soarelui. 11) muz. Mișcare (a mâinii sau a baghetei) prin care se indică măsura. [G.-D. bătăii; Sil. bă-ta-ie] /<lat. batt[u]alia

A BÂȚÂI bâțâi intranz. (despre animale) A mișca repede din coadă; a da din coadă. /bâț + suf. ~âi

A SE BÂȚÂI mă bâțâi intranz. fam. (despre persoane) A face mișcări neorganizate și nervoase (cu mâinile și cu picioarele). /bâț + suf. ~âi

bătaie f. fapta de a (se) bate și rezultatul ei: 1. lovituri: a da cuiva bătaie, a mânca bătaie; 2. luptă, bătălie; 3. sgornire la vânătoare; 4. clătinare, agitare: bătaia vântului, inimei, ochiului; 5. frământare cu mintea: bătaie de cap; bătaie de joc, luare în râs, lucru rău făcut; 6. lucrarea și timpul când peștele își depune icrele: bătaia peștelui; 7. depărtarea până unde poate ajunge glontele: bătaia tunului; 8. locul unde bate sau lovește tare ceva: în bătaia soarelui, focului; 9. Muz. măsură, tact. [Lat. vulg. BATTALIA = clasic BATTUALIA].

bătáĭe f., pl. ăĭ (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataĭă, spaĭmă. V. bătălie, năbădăĭ). Acțiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (și fam.) a trage o bătaie. Luptă, bătălie. Scornire, gonire, hăituĭală (la vînătoare). Palpitațiune: bătaĭe de inimă. Suflare: bătaĭe de vînt. Ajungere, străbatere: bătaĭa puștiĭ, a soareluĭ. Acțiunea și timpu cînd peștele îșĭ depune icrele (boiște). Muz. Tact, măsură. Bătaĭe de cap, chinuire a mințiĭ, cugetare multă. Plictiseală (din partea cuĭva). Bătaĭe de joc, deriziune.

bîțîĭ, a -í v. int. (ung. biccenni, bicegni, a șchiopăta, a te clătina. Cp. cu fîțîĭ, moțăĭ și țîțîĭ). Fam. Mă clatin, mă scutur, tremur: tot bîțîĭa pe la poartă și nu’ndrăznea să intre, îĭ bîțîĭa inima de frică. V. refl. Ce vă tot bîțîițĭ pe scîndurile celea, măĭ băețĭ? V. bîstîcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bătaie s. f., art. bătaia, g.-d. art. bătăii; pl. bătăi

+bătaie de cap (frământare) loc. s. f., g.-d. art. bătăii de cap; pl. bătăi de cap

+bătaie de inimă (palpitație) loc. s. f., g.-d. art. bătăii de inimă; pl. bătăi de inimă

bătaie de joc (batjocură) loc. s. f., g.-d. art. bătăii de joc; pl. bătăi de joc

bâțâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. bâțâi, 3 bâțâie, imperf. 1 bâțâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să bâțâi, 3 să bâțâie

bătaie s. f., art. bătaia, g.-d. art. bătăii; pl. bătăi

!bătaie de joc loc. s. f., g.-d. art. bătăii de joc; pl. bătăi de joc

bâțâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bâțâie, imperf. 3 sg. bâțâia; conj. prez. 3 să bâțâie

bătaie s. f., art. bătaia, g.-d. art. bătăii; pl. bătăi

bătaie de joc s. f. + prep. + s. n.

bâțâi vb., ind. prez. 1 sg. bâțâi, 3 sg. și pl. bâțâie, imperf. 3 sg. bâțâia

bâțâiu, -țâi 2, -țâe 3, -țâiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂTAIE s. 1. încăierare, luptă, (rar) încaier, încăierătură, (reg.) încăierat, (fam.) tăvăleală, trânteală. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. (livr.) corecție, (pop. și fam.) bruftuială, chelfăneală, ciomăgeală, muștruluială, păruială, scatoalcă, (fam. fig.) scărmănare, scărmănătură, târnuială, târnuire, (arg.) mardeală. (A mâncat o ~ zdravănă.) 3. v. înfrângere. 4. bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. 5. v. împreunare. 6. v. boiște. 7. v. scornire. 8. v. hăituire. 9. v. fâlfâit. 10. suflare, suflu, (înv. și pop.) suflat, (reg.) zăliște. 11. v. palpitație. 12. v. timp. 13. bătaie de joc v. batjocură.

BĂTAIE s. v. bătălie, bătătură, băteală, bombardament, bombardare, conflict, luptă, război.

BÂȚÂI vb. v. fâțâi.

bătaie s. v. BĂTĂLIE. BĂTĂTURĂ. BĂTEALĂ. BOMBARDAMENT. BOMBARDARE. CONFLICT. LUPTĂ. RĂZBOI.

BĂTAIE s. 1. încăierare, luptă, (rar) încaier, încăierătură, (reg.) încăierat, (fam.) tăvăleală, trînteală. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. (livr.) corecție, (pop. și fam.) bruftuială, chelfăneală, ciomăgeală, muștruluială, păruială, scatoalcă, (fam. fig.) scărmănare, scărmănătură, tîrnuială, tîrnuire, (arg.) mardeală. (A mîncat o ~ zdravănă.) 3. eșec, înfrîngere. (A suferit prima ~ într-un meci.) 4. bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.) 5. (BIOL.) împreunare. (~ a unor animale.) 6. (BIOL.) boiște, (reg.) toană. (~ peștilor.) 7. scornire. (~ peștilor.) 8. goană, gonire, hăituială, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului.) 9. fîlfîială, fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ aripilor.) 10. suflare, suflu, (înv. și pop.) suflat, (reg.) zăliște. (Stă în ~ vîntului.) 11. (BIOL.) palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ inimii.) 12. (MUZ.) timp. 13. bătaie de joc = batjocură, derîdere, rîs, zeflemea, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Ce e această ~?)

BÎȚÎI vb. a da, a fîțîi. (~ din coadă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bătaie (bătăi), s. f.1. Luptă, bătălie. – 2. Ceartă, încăierare. – 3. Lovitură, plesnitură. – 4. Izbire, lovire. – 5. Mișcare ritmică în general, pulsație, palpitație. – 6. Hăituială, stîrnire a vînatului. – 7. Bombardament. – 8. Distanță pînă la care poate ajunge un proiectil, rază de acțiune. – 9. Acțiune directă. – Mr. bătal’e „piuliță”. Lat. battālia, formă redusă de la battuālia (Pușcariu 194; REW 995; Candrea-Dens., 147; DAR); cf. it. battaglia, v. lom. bataia, prov., port. batalha, fr. bataille, sp. batalla, alb. bëtajë. Teoretic se poate adapta la toate întrebuințările și nuanțele vb. a bate; cf. și bătălie. Der. bătăiaș, s. m. (hăitaș); bătăios, adj. (căruia îi place să se bată); bătăiuș, s. m. (bătăuș; polițai; titirez, hădărău de moară). – Din rom. pare a proveni alb. bëtajë „teamă” (G. Meyer 34).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BĂTAIE. Subst. Bătaie, bătăiță (dim.), batere, bătut, corecție; încăierare, încăierătură (rar), încăierat (reg.), răfuială, păruială (fam.), burdușeală (fig., fam.), burdușire (fig., fam.), pumneală (rar), snopeală, chelfăneală (pop. și fam.), calcavură (glumeț); fustigație (rar), flagelare; o mamă de bătaie, o bătaie soră cu moartea, pui de bătaie, bătaie zdravănă (strașnică), scărmănătură (fig., fam.), scărmăneală (fig.), scărmănat (fig., fam.), scărpinat (fig., fam.), scărpinare (fig., fam.), cotonogeală (fam.), mardeală (arg.), cafteală (arg.), caft (arg.), ghiontuială (rar), bușeală, ciomăgeală, bastonadă (livr.), bușitură, lovitură, scatoalcă (fam.), izbitură, izbire, ghiont, ghiontire, ghiontit, îmbrîncire, îmbrînceală, îmbrîncitură, pumn, pălitură, pocnire; palmă, pălmuire, ștearsă (fam.), tiflă, bleandă (reg.), tapangea (înv.), leapșă (pop. și fam.). Hăituială, goană, harță. Bătăuș, pumnaci, dălcăuc, ciomăgaș (fam.), ciomăgar (fam.), haidamac (fam.), haidău (reg.), mardeiaș (arg.). Adj. Bătăuș, bătăios, agresiv, violent, impulsiv, războinic, belicos (livr.), belicist (rar). Bătut, pălmuit, stîlcit, zdrobit, strivit, mutilat, schilodit, desfigurat. Vb. A se bate, a se lovi, a se încăiera, a se lua la bătaie, a se încăibăra (reg.), a se lua în coarne (cu cineva), a se părui (fam.), a se lua de cap (cu cineva), a se răfui, a sări la bătaie, a lua (pe cineva) de piept; a se înghionti, a-și da ghionți, a se ghionti, a se îmbrînci, a se pălmui, a se bate ca orbii (ca orbeții), a-și scoate ochii unul altuia. A bate, a da o bătaie, a ridica mîna (asupra cuiva), a atinge (arg.), a cotonogi (fam.), a burduși (fig., fam.), a dobzăla (reg.), a jnăpăi (reg.), a otînji (reg.), a mardi (arg.), a cafti (arg.), a toroipăni (reg., fam.), a face pe cineva (tot) huc, a face (pe cineva) zob, a zobi (reg.), a sminti (în bătaie), a buși, a lovi, a izbi, a păli (pop.), a trînti, a îmbrînci, a ghionti, a înghionti, a da ghionți, a scărmăna (fig., fam.), a scărpina (fig., fam.), a croi (fig., fam.), a măsura pe cineva pe spinare, a-i îndrepta (cuiva) spatele, a-i face (cuiva) divan pe spinare, a chelfăni (pop. și fam.), a întinde (pe cineva) ca pe o opincă scurtă, a stinge (a zvînta, a snopi, a stîlci, a sminti, a cocoșa, a ucide, a prăpădi) în bătăi, a bate zdravăn, a bate rău, a bate preș, a-i scutura (cuiva) cojocul, a-i scutura (cuiva) nădragii (de praf), a-i face (cuiva) pielea cojoc, a-i scurta (cuiva) cojocul, a-i muta (cuiva) ceafa, a-i face (cuiva) chica topor, a-i face (cuiva) morișcă din chică, a-i face (cuiva) părul măciucă, a-i face (cuiva) pielea burduf de cimpoi, a-i tăbăci (cuiva) pielea, a-i face (cuiva) pielea tobă (cojoc), a-l face pe cineva bucăți (bucăți-bucățele, cîlți, grămadă, pulbere, scrum, țăndări), a-i rupe (cuiva) oasele (ciolanele), a-i frînge (cuiva) coastele, a face (pe cineva) tobă de bătaie, a-i face (cuiva) pîntecele (spinarea) tobă (cobză), a-i muta (a-i strîmba) (cuiva) fălcile, a-i muta (cuiva) căpriorii, a lăsa (pe cineva) lat, a da (cuiva) bani de cheltuială, a bate (a freca, a croi pe cineva) de-i merg fulgii (peticele, colbul, untul), a bate măr, a rupe (pe cineva) în coș, a bate ca la fasole, a face (pe cineva) piftie (pilaf, turtă papară, chiseliță, pastramă), a omorî (pe cineva) în bătaie, a frămînta (pe cineva) în picioare, a lua (pe cineva) în unghii, a trage (cuiva) o mamă de bătaie, a-i freca (cuiva) ridichea; a pălmui, a lua (pe cineva) la (în) palme, a purta (a duce) (pe cineva) în palme, a trage (cuiva) o palmă, a căra (cuiva) (la) pumni (palme), a plesni (pe cineva) peste față, a șterge (rar); a lua (pe cineva) la bătaie (la trînteală, la briptă); a lovi (a păli) (pe cineva), a-i trage (cuiva) una în numele tatălui, a-i da (cuiva) de nuntă, a lovi (a izbi, a trăsni) (pe cineva) la mir; a umple de sînge. A primi o mamă de bătaie, a o încasa (fig., fam.), a căpăta, a lua un caftan, a o lua la moacă (fam.), a-și culege măselele de pe jos, a mînca bătaie (papară, trînteală, pumni, palme, chelfăneală), a-și lua merticul, a fi ciuca bătăilor; a-l mînca (pe cineva) spinarea (pielea). V. ceartă, omor, pedeapsă.

BĂTAIE DIN PLANURI a) semnal al avionului din capul formației prin înclinarea aripilor, semnalând astfel momentul lansării încărcăturii explozive, a materialelor sau a parașutiștilor; b) semnal de salut.

bătaie, termen în teoria* muzicii substituit în limbajul muzicologic actual prin timp (2), în cele două accepțiuni: a) unitate metrică* și b) mișcare a mâinii corespunzătoare unei unități metrice. A bate măsura, a indica prin mișcări convenționale ale mâinii numărul timpilor dintr-o măsură*, tactare*. V. battuta.

bătăi (acustice) (fr. battements; it. battimenti; germ. Schwebungen; engl. beats), alternări regulate ale tăriei sunetului care rezultă din interferența (suprapunerea, compunerea) a două sunete de frecvență* puțin diferită și de amplitudine* egală (sau aproape egală). O imagine plastică a fenomenului b. se poate avea suprapunând unde 1 și 2. Însumarea lor, adică a elongațiilor (v. sunet) moment cu moment, creează unda 3, rezultanta undelor 1 și 2, care are amplitudine regulat variabilă, între maximele M și minimele m. Este un caz de așa-numita „modulație de amplitudine”. Existența maximelor și a minimelor produce senzația unor pulsații, a unor „valuri” sonore periodice. Fiecare maxim al undei 3 dă naștere la o b. Numărul acestora pe s este egal cu diferența dintre frecvențele sunetelor 1 și 2 ♦ Fenomenul b. are diferite utilizări în muzică (acordarea* tuburilor de orgă*, a anciilor* de armoniu* sau a coardelor* de pian; producerea unor efecte speciale etc.). 1. Când un sunet este produs de 2 sau 3 coarde (cazul pianului), unisonul* perfect al fiecărui grup de coarde se obține atunci când coardele fiecărui grup nu produc b., ceea ce se controlează ușor cu urechea. La orgă, la pian sau la armoniu, cvintele perfecte fiind temperate*, se acordează la o valoare ceva mai mică decât aceea a cvintelor perfecte naturale* respective. Ex. începând acordarea cu sunetul la = 440 Hz al diapazonului (5), prima cvintă perfect superioară va trebui să corespundă raportului de frecvențe 659/440 = 1,149, iar nu raportului 660/440 = 3/2 = 1,5 din gama* naturală. Trebuie deci ca între mi natural și mi temperat să se audă o b. pe s. (660-659=1). În alte octave* ale pianului, cvintele „bat” cu alte valori. La orgă, în registrul (II, 1) unda maris („valul mării”), o tastă* comandă două tuburi puțin dezacordate, care produc 6-8 b. pe s, ceea ce face să se audă un sunet ondulant, ușor tremurat. ♦ Fenomenul b. a fost invocat de Helmholtz pentru elaborarea teoriei sale asupra genezei fizice a consonanței* și a disonanței*. Explicația mecanismului b. se bazează pe faptul că un sunet, chiar simplu (fără armonice*), excită nu o singură fibră (rezonator auricular) din urechea internă, ci un grup de fibre apropiate, printre care există una care îndeplinește condiția de maximă rezonanță*. V. auz (I, 1).

la bătaie v. sârba.

bătaie, bătăi, s.f. Război, bătălie: „Când o fost odată, împăratul o vinit di la război, că s-o fost gătată bătaia” (Bilțiu, 2007: 125). – Lat. battalia, der. regr. de la battualia (CDDE, DLRM).

bâțâi, bâțâi, (bâțăi, bâțălui), v.r. A se agita, a se foi. – Din bâț + suf. -âi (DEX, MDA).

bătaie, bătăi, s.f. – 1. Încăierare, luptă. 2. Lovitură, bocănitură, ciocănitură. 3. Război, bătălie (ALRRM, 1973: 723). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (loc. Biserica Albă) cu sensul 3. – Lat. battalia, der. regr. de la battualia (Pușcariu, CDDE, DLRM).

bătaie, bătăi, s.f. – Război, bătălie (ALR 1973: 723). – Lat. battalia, der. regr. de la battualia (Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA), cf. it. battaglia, port. batalha, sbatalla, alb. bëtajë.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea bătaie lungă expr. (glum.d. femei) a avea succes la bărbați

a cocoșa în bătaie expr. a bate foarte tare.

a încasa o bătaie / o mardeală / o papară expr. a fi bătut (de cineva).

a mânca bătaie expr. 1. a fi bătut. 2. a fi învins într-o competiție.

a sminti (pe cineva) în bătaie expr. a bate foarte tare (pe cineva).

a stâlci în bătaie expr. a bate tare de tot.

a trage (cuiva) un toc de bătaie expr. a bate foarte tare (pe cineva).

a trage (cuiva) o mamă de bătaie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a usca în bătaie expr. a bate rău de tot.

a zăpăci (pe cineva) în bătaie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a-și pune curul la bătaie expr. (pop., vulg.) 1. (d. femei) a-și folosi farmecele pentru a obține un avantaj. 2. a-și asuma un risc.

BĂTAIE bătută, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, caft, cafteală, carambol, cardeală, cinghel, cujbeală, instrucție, lămurire, mamă de bătaie, mardeală, marinată, pardoseală, praftură, ruladă, scărmăneală, șmotru, tărbăceală, trosneală.

ciuca bătăilor expr. (sport) sportiv sau echipă învinsă de toți competitorii.

mamă de bătaie expr. bătaie strașnică.

Intrare: bătaie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătaie
  • bătaia
plural
  • bătăi
  • bătăile
genitiv-dativ singular
  • bătăi
  • bătăii
plural
  • bătăi
  • bătăilor
vocativ singular
plural
Intrare: bătaie de joc
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătaie de joc
  • bătaia de joc
plural
  • bătăi de joc
  • bătăile de joc
genitiv-dativ singular
  • bătăi de joc
  • bătăii de joc
plural
  • bătăi de joc
  • bătăilor de joc
vocativ singular
plural
Intrare: bâțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâțâi
  • bâțâire
  • bâțâit
  • bâțâitu‑
  • bâțâind
  • bâțâindu‑
singular plural
  • bâțâie
  • bâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâțâi
(să)
  • bâțâi
  • bâțâiam
  • bâțâii
  • bâțâisem
a II-a (tu)
  • bâțâi
(să)
  • bâțâi
  • bâțâiai
  • bâțâiși
  • bâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • bâțâie
(să)
  • bâțâie
  • bâțâia
  • bâțâi
  • bâțâise
plural I (noi)
  • bâțâim
(să)
  • bâțâim
  • bâțâiam
  • bâțâirăm
  • bâțâiserăm
  • bâțâisem
a II-a (voi)
  • bâțâiți
(să)
  • bâțâiți
  • bâțâiați
  • bâțâirăți
  • bâțâiserăți
  • bâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâțâie
(să)
  • bâțâie
  • bâțâiau
  • bâțâi
  • bâțâiseră
bâțăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătaie, bătăisubstantiv feminin

  • 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. DEX '09 DLRLC
    diminutive: bătăiță
    • format_quote Erau zdrențuiți de bătăi, unii cu vînătăi. DUMITRIU, B. F. 154. DLRLC
    • format_quote Desigur, numai din pricina firii lui pe dos i s-a părut lui Cănuță două palme mult mai dureroase decît bătaia de deunăzi. CARAGIALE, O. I 326. DLRLC
    • 1.1. în trecut Bătaie la tălpi = lovituri date la tălpi ca pedeapsă. DLRLC
    • 1.2. Bătaie la palmă = lovituri date la palmă ca pedeapsă (în școala din regimul burghezo-moșieresc). DLRLC
    • 1.3. Bătaie de moarte (sau bătaie soră cu moartea sau un pui de bătaie) = bătaie strașnică. DLRLC
      • format_quote Argatului îi făgădui o sfîntă de bătaie soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 153. DLRLC
      • format_quote Doamne Negru-vodă, Nu pot, vai de mine, Io să merg cu tine... Stăpînul m-o bate Bătaie de moarte. TEODORESCU, P. P. 461. DLRLC
    • 1.4. Bătaie cu (sau de) flori = serbare organizată în trecut, primăvara, la care participanții își aruncau flori unii altora. DLRLC
      • format_quote Cupeul lui era cel mai gătit cînd se dădeau la șosea bătăile de flori. PAS, Z. I 225. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A (se) lua la bătaie sau a da (sau a trage cuiva) o bătaie sau a lua (pe cineva) la bătaie = a (se) bate, a se încăiera. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și o ia la bătaie. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
    • chat_bubble A mânca (o) bătaie = a primi bătaie (de la cineva). DLRLC
    • chat_bubble A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. DEX '09 DLRLC
      • format_quote L-au prăpădit în bătăi pe pădurar. SADOVEANU, N. F. 72. DLRLC
    • chat_bubble familiar A da bătaie = grăbi, zori. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Cal de bătaie. DLRLC
    • chat_bubble Cal de bătaie. DLRLC
    • chat_bubble Bătaie de cap = frământare a minții. DEX '09 DLRLC
      sinonime: încordare
      • format_quote Bătaia de cap a tuturor era să-l scape pe gardian. VLAHUȚĂ, O. A. 161. DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune Muncă, osteneală, trudă. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Hm! cîtă bătaie de cap ca să te ia vizitiu! PAS, L. I 93. DLRLC
        • format_quote Făcu ce făcu și-l puse și pe dînsul la bună rînduială, ca și pe ceilalți doi, dar cu mai mare bătaie de cap. ISPIRESCU, L. 201. DLRLC
  • 2. învechit Bătălie, luptă, război. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Alb-împărat vesti pe cei doi gineri să vie cu oștile lor în ajutor, strînse și oastea lui și porniră la bătaie. VISSARION, B. 40. DLRLC
    • format_quote Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote Ferentarul ager și cu lungă chică Intră în bătaie fără nici o frică. BOLINTINEANU, O. 15. DLRLC
    • 2.1. Bombardament cu artileria. DEX '09 DLRLC
      sinonime: bombardament
    • 2.2. învechit Asalt. DLRLC
      sinonime: asalt
      • format_quote Tot sfatul hotărî bătaia Tîrgoviștii. BĂLCESCU, O. II 113. DLRLC
  • 3. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Bătaia ciocanului. DLRLC
    • 3.1. Bătaia porumbului (sau păpușoiului) = desfacere a boabelor de porumb de pe cocean, prin lovirea repetată a acestuia cu un băț. DLRLC
      • format_quote Mă apuc și dau porumbul jos din pod și pune-l, nene, la bătaie. PREDA, Î. 79. DLRLC
    • 3.2. Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. DEX '09 DLRLC
      sinonime: fâlfâit
      • format_quote Deși vorbi aproape în șoaptă, glasul lui răsună aspru și poruncitor, zdruncinînd liniștea pădurii ca o bătaie grea de aripă. REBREANU, N. 68. DLRLC
      • format_quote O bătaie de aripi turbură deodată liniștea nopții și un glas de cocoș răsună limpede. SANDU-ALDEA, U. P. 173. DLRLC
    • 3.3. Lovitură a vatalei la războiul de țesut DEX '09
    • 3.4. concretizat Băteală, bătătură. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Îndesește bătaia și își deapănă tortul Din care și-or țese lelițele portul. DEȘLIU, G. 47. DLRLC
    • 3.5. Stârnire a peștelui sau a vânatului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bătăiași, pe fugă-ndatăî Vîntul bate de minune, Luați bătaia sus, din piscuri! La ODOBESCU, S. III 88. DLRLC
    • chat_bubble A fi la bătaie = (în jocul cu mingea, despre una dintre cele două echipe) a fi la conducerea jocului, când jucătorii echipei trebuie să lovească mingea cu bastonul și apoi să parcurgă cele două culoare (de ducere și întoarcere), apărându-se de loviturile jucătorilor echipei adverse. DLRLC
  • 4. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cine bate la fereastră, Nevastă, nevastă?... – Omule, pisica noastră... – Nu-i bătaie pisicească... Ci-i bătaie ciocoiască. TEODORESCU, P. P. 340. DLRLC
    • 4.1. Fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Recunoșteam în mine, după bătaia inimii, senzația fericită pe care am încercat-o totdeauna la malul acelei ape de munte. SADOVEANU, N. F. 26. DLRLC
      • format_quote În curind tăcerea se făcu așa de adîncă, încît își auzeau bătăile inimii. BUJOR, S. 36. DLRLC
      • format_quote Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
  • 5. sport Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. DEX '09
  • 6. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu izbuti decît să audă bătaia pendulei. DUMITRIU B. F. 47. DLRLC
    • format_quote De peste arături bătăile tractoarelor, mînate de tractoriștii din al doilea schimb, se auzeau limpezi și puternice. MIHALE, O. 488. DLRLC
    • format_quote Bătaia cea rară-n ceasornic Acum a-ncetat. COȘBUC, P. I 289. DLRLC
  • 7. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ajunse la o bătaie bună de săgeată. SADOVEANU, N. F. 80. DLRLC
    • format_quote Tîrgu-Neamțu se afla aproape, la o bătaie de săgeată pe drum drept. SADOVEANU, F. J. 531. DLRLC
    • 7.1. prin extensiune Distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Făcînd cotul scării, îi ies în bătaia ochilor. CARAGIALE, N. s. 39. DLRLC
    • chat_bubble În bătaia puștii (sau a gloanțelor) = în sfera de acțiune a puștii (sau a gloanțelor). DLRLC
      • format_quote Mai faci un pas și intri în bătaia puștii. GALAN, Z. R. 226. DLRLC
  • 8. În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului: DEX '09 DLRLC
    • 8.1. Suflare a vântului. DEX '09 DLRLC
      sinonime: adiere
      • format_quote Gheorghe Dima a întins așadar pielea iepurelui pe două brațe de stuh și a așezat-o în bătaia vîntului să se usuce mai repede. GALAN, Z. R. 51. DLRLC
      • format_quote Grîul în floare pe lunci se clatin-alene-n bătaia Celui din urmă răsuflet de vînt. COȘBUC, P. II 62. DLRLC
    • 8.2. Cădere a ploii, a grindinii etc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Stătea pe gânduri în bătaia ploii. DLRLC
      • format_quote Blana groasă a cînelui lucea neagră prin bătaia ninsorii. SADOVEANU, O. II 552. DLRLC
    • 8.3. Arșiță, dogoreală. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mobila cazonă... se dezmințea greoaie sub bătaia razelor calde. SAHIA, N. 71. DLRLC
      • format_quote Înainte, spre răsărit, cerul se dogorește, ca de bătaia unei flăcări. VLAHUȚĂ, O. A. 410. DLRLC
    • 8.4. Lumină. DEX '09 DLRLC
      sinonime: lumină
      • format_quote În bătaia farurilor, coamele drepte ale brazdelor își aruncau umbrele alungite înainte, în negrul pămînturilor. MIHALE, O. 201. DLRLC
      • format_quote Moșneagul tăcu și zîmbi, iar paharele pline sticleau în bătaia lumînărilor. SADOVEANU, O. V 57. DLRLC
      • format_quote [Baioneta] n-a sclipit... de loc în bătaia soarelui. Era plină de unsoare. SAHIA, N. 69. DLRLC
  • 9. regional Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. DEX '09 DLRLC
    sinonime: lătrat
    • format_quote Bătaia copoilor începu iar, acu mai deasă, mai depărtată, la răstimpuri regulate. SADOVEANU, O. III 361. DLRLC
    • format_quote Pîrvu... se depărta cu pasul domol, în bătaia cînilor. VLAHUȚĂ, N. 131. DLRLC
    • 9.1. rar Cântec al păsărilor de pădure. DLRLC
      • format_quote În amurgul prelungit pînă către ora 11, am auzit și bătaia privighetorii. SADOVEANU, C. 41. DLRLC
  • 10. Boiște. DEX '09
    sinonime: boiște
    • 10.1. Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. DEX '09
  • chat_bubble A pune (ceva) la bătaie = a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se propti cu mîinile în masă, trufaș, căci se știa cu zece lei, din care puse jumătate la bătaie. PAS, L. I 11. DLRLC
  • chat_bubble A pune (ceva) la bătaie = a risca (ceva). DEX '09
    sinonime: risca
  • chat_bubble locuțiune adverbială (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. DEX '09
etimologie:

bătaie de joc, bătăi de jocsubstantiv feminin

  • 1. vezi Batjocură. DEX '09 DLRLC
    sinonime: batjocură
    • 1.1. prin extensiune Faptă urâtă, incalificabilă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pentru asemenea bătaie de joc vei fi eliminat din școală. SADOVEANU, N. F. 145. DLRLC
    • chat_bubble A lua în bătaie de joc = a lua în batjocură, în râs. DLRLC
      • format_quote Cine te-a pus la cale să mă iei, tocmai pe mine, în bătaie de joc? CREANGĂ, P. 83. DLRLC

bâțâi, bâțâiverb

  • 1. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: fâțâi
    • format_quote Nenea Mandache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept și scîrțîind din vîrful ghetei. CARAGIALE, M. 227. DLRLC
etimologie:
  • Bâț + -âi. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • bâț(a) (puțin folosit) DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic