3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

baston sn [At: CANTA, ap. LET. III, 177/8 / Pl: ~oane / E: it bastone] 1 Băț de plimbare sau de sprijinit la mers. 2 Instrument de bătaie Cf bastonadă. 3 (Pex) Bătaie. 4 (Bis; înv) Cârjă (de arhiereu). 5 (Îs) ~ de mareșal Baston (1) pe care-l purtau mareșalii Franței ca semn al autorității. 6 (Arg; îs) ~ desfundat Pușcă. 7 (Îc) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Înv; îs) ~ de zahăr Baton de zahăr Si: (înv) ciubuc. 9 (Înv; îs) ~ de ciocolată Baton de ciocolată Si: (înv) bastonache. 10 (Fig; irn; lpl) Picioare subțiri. 11 (În limbajul școlarilor) Nota 1.

BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

BASTÓN, bastoane, s. n. 1. Băț, de obicei cu capătul de sus îndoit, care servește de reazem în timpul mersului. V. bîtă. Veneau electorii de club cu bastoane groase în mînă. PAS, L. I 42. își dădu seama că a uitat să depună și bastonul la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Baston de mareșal = baston purtat de mareșali ca semn al rangului lor. 2. Baton. Baston de ciocolată. Baston de ceară.

BASTÓN, bastoane, s. n. 1. Băț care servește de reazem în timpul mersului. ♦ Lovitură dată cu un asemenea băț. 2. (Rar) Baton. – It. bastone.

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne

BASTÓN s. 1. (reg.) măciucă, (Transilv. și Maram.) măcău. 2. toiag.

BASTÓN s.n. 1. Obiect în formă de băț sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ◊ Baston de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. ♦ Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave. [< it. bastone].

BASTÓN s. n. 1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers. ♦ ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. 2. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave. (< it. bastone)

bastón (bastoáne), s. n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s. n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se folosește aproape exclusiv pentru bucățile de ciocolată, fr. bâton de chocolat.

BASTÓN ~oáne n. 1) Băț lung și subțire, de obicei curbat la un capăt, care servește ca sprijin în timpul mersului. * ~ de mareșal baston purtat de un mareșal ca semn al demnității. 2) Lovitură dată cu un astfel de băț. I-a ars câteva ~oane. /<it. bastone

baston n. 1. bucată de lemn, lungă și subțire, ce se poate ținea în mână; 2. lovitură cu bastonul; 3. (de a) numele unui joc de copii. [It. BASTONE].

*bastón n., pl. oane (it. bastone, fr. bâton; ngr. bastúni). Băț în care oameniĭ se sprijină orĭ cu care se apără de cîni. Lovitură de baston: ĭ-a tras un baston. Bucată dintr’un pachet de ciocolată (fals baton, după fr. bâton). Insigna unor demnitățĭ: bastonu de mareșal. De-a bastonu, un joc copilăresc. V. cĭomag, sceptru, topuz.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bastón s. n., pl. bastoáne

BASTON s. (reg.) măciucă, (Transilv. și Maram.) măcău.

BASTON, Iordachi Rusăt, 1742 (Kog III 184).

ORONTIUM L., BASTONUL DE AUR, fam. Araceae. Gen cu o singură specie, plante de apă, flori hermafrodite (6 petale, rar 4, 6 sau 4 stamine), originară din America de N, în ape adînci (au frunze alungite și florile la suprafață) și în ape puțin adînci (crește pînă la 38-45 cm înălțime, cu frunze mari, viguroase, verzi-albăstrui).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

baston, bastoane, s. n. (șc.) nota unu

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.

arată toate definițiile

Intrare: baston
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baston
  • bastonul
  • bastonu‑
plural
  • bastoane
  • bastoanele
genitiv-dativ singular
  • baston
  • bastonului
plural
  • bastoane
  • bastoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: Baston
Baston nume propriu
nume propriu (I3)
  • Baston
Intrare: bastonul-de-aur
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastonul-de-aur
plural
  • bastoanele-de-aur
genitiv-dativ singular
  • bastonului-de-aur
plural
  • bastoanelor-de-aur
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)