19 definiții pentru baston


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

baston sn [At: CANTA, ap. LET. III, 177/8 / Pl: ~oane / E: it bastone] 1 Băț de plimbare sau de sprijinit la mers. 2 Instrument de bătaie Cf bastonadă. 3 (Pex) Bătaie. 4 (Bis; înv) Cârjă (de arhiereu). 5 (Îs) ~ de mareșal Baston (1) pe care-l purtau mareșalii Franței ca semn al autorității. 6 (Arg; îs) ~ desfundat Pușcă. 7 (Îc) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Înv; îs) ~ de zahăr Baton de zahăr Si: (înv) ciubuc. 9 (Înv; îs) ~ de ciocolată Baton de ciocolată Si: (înv) bastonache. 10 (Fig; irn; lpl) Picioare subțiri. 11 (În limbajul școlarilor) Nota 1.

BASTÓN, bastoane, s. n. 1. Băț, de obicei cu capătul de sus îndoit, care servește de reazem în timpul mersului. V. bîtă. Veneau electorii de club cu bastoane groase în mînă. PAS, L. I 42. își dădu seama că a uitat să depună și bastonul la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Baston de mareșal = baston purtat de mareșali ca semn al rangului lor. 2. Baton. Baston de ciocolată. Baston de ceară.

BASTÓN, bastoane, s. n. 1. Băț care servește de reazem în timpul mersului. ♦ Lovitură dată cu un asemenea băț. 2. (Rar) Baton. – It. bastone.

BASTÓN s.n. 1. Obiect în formă de băț sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ◊ Baston de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. ♦ Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave. [< it. bastone].

BASTÓN s. n. 1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers. ♦ ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. 2. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave. (< it. bastone)

BASTÓN ~oáne n. 1) Băț lung și subțire, de obicei curbat la un capăt, care servește ca sprijin în timpul mersului. * ~ de mareșal baston purtat de un mareșal ca semn al demnității. 2) Lovitură dată cu un astfel de băț. I-a ars câteva ~oane. /<it. bastone

baston n. 1. bucată de lemn, lungă și subțire, ce se poate ținea în mână; 2. lovitură cu bastonul; 3. (de a) numele unui joc de copii. [It. BASTONE].

*bastón n., pl. oane (it. bastone, fr. bâton; ngr. bastúni). Băț în care oameniĭ se sprijină orĭ cu care se apără de cîni. Lovitură de baston: ĭ-a tras un baston. Bucată dintr’un pachet de ciocolată (fals baton, după fr. bâton). Insigna unor demnitățĭ: bastonu de mareșal. De-a bastonu, un joc copilăresc. V. cĭomag, sceptru, topuz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne

bastón s. n., pl. bastoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BASTÓN s. 1. (reg.) măciucă, (Transilv. și Maram.) măcău. 2. toiag.

BASTON s. (reg.) măciucă, (Transilv. și Maram.) măcău.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bastón (bastoáne), s. n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s. n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se folosește aproape exclusiv pentru bucățile de ciocolată, fr. bâton de chocolat.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

baston, bastoane, s. n. (șc.) nota unu

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.

BASTON DE CAUCIUC încălzitor, negrocalmin, termometru.

Intrare: baston
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baston
  • bastonul
  • bastonu‑
plural
  • bastoane
  • bastoanele
genitiv-dativ singular
  • baston
  • bastonului
plural
  • bastoane
  • bastoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baston

  • 1. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN diminutive: bastonaș 2 exemple
    exemple
    • Veneau electorii de club cu bastoane groase în mînă. PAS, L. I 42.
      surse: DLRLC
    • Își dădu seama că a uitat să depună și bastonul la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Lovitură dată cu această bucată de lemn.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv.
      surse: DN
  • 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave.
    surse: DN
  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Baston de ciocolată. Baston de ceară.
      surse: DLRLC

etimologie: