23 de definiții pentru baston
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BASTON, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.
BASTON, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
baston sn [At: CANTA, ap. LET. III, 177/8 / Pl: ~oane / E: it bastone] 1 Băț de plimbare sau de sprijinit la mers. 2 Instrument de bătaie Cf bastonadă. 3 (Pex) Bătaie. 4 (Bis; înv) Cârjă (de arhiereu). 5 (Îs) ~ de mareșal Baston (1) pe care-l purtau mareșalii Franței ca semn al autorității. 6 (Arg; îs) ~ desfundat Pușcă. 7 (Îc) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Înv; îs) ~ de zahăr Baton de zahăr Si: (înv) ciubuc. 9 (Înv; îs) ~ de ciocolată Baton de ciocolată Si: (înv) bastonache. 10 (Fig; irn; lpl) Picioare subțiri. 11 (În limbajul școlarilor) Nota 1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
baston s.n. 1 Obiect de forma unui băț (curbat sau cu măciulie la un capăt), folosit mai ales ca sprijin în mers. ◇ Baston de mareșal = baston scurt, purtat de un mareșal, ca semn al autorității. ◆ (bis.; înv.) Cîrjă de arhiereu. 2 Lovitură dată cu un baston. A primit un baston pe spinare. 3 (sport) Băț de diferite dimensiuni, folosit de gimnaști. ◆ Băț de mărimi diferite, folosit în gimnastica medicală, cu scop corectiv. 4 (mar.) Bară la bordul unei nave, utilizată pentru ridicarea pavilionului, pentru susținerea tendei etc. 5 (ind. alim.) Baton. Baston de zahăr ars. 6 (arg.) Baston desfundat = pușcă. 7 Fig. (arg.; la pl.) Picioare subțiri. 8 (jar.; în limbajul elevilor) Nota 1. • pl. -oane. /<it. bastone; cf. lat. bastum < bastare „a purta”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
*BASTON (pl. -oane) sn. 1 Băț, lung de vre-un metru, cu măciucă sau încovoiat la capătul de sus, și pe care se sprijinește cineva cînd umblă: Cu nerodul cînd vorbești, ~ul să-ți pregătești (PANN.) ¶ 2 Pr. ext. Lovitură dată cu bastonul: după cîteva bastoane, i-a ținut doi ani în fiare (I.-GH.) [it.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BASTON, bastoane, s. n. 1. Băț, de obicei cu capătul de sus îndoit, care servește de reazem în timpul mersului. V. bîtă. Veneau electorii de club cu bastoane groase în mînă. PAS, L. I 42. Își dădu seama că a uitat să depună și bastonul la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Baston de mareșal = baston purtat de mareșali ca semn al rangului lor. 2. Baton. Baston de ciocolată. Baston de ceară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BASTON, bastoane, s. n. 1. Băț care servește de reazem în timpul mersului. ♦ Lovitură dată cu un asemenea băț. 2. (Rar) Baton. – It. bastone.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BASTON s.n. 1. Obiect în formă de băț sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ◊ Baston de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. ♦ Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave. [< it. bastone].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BASTON s. n. 1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers. ♦ ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. 2. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave. (< it. bastone)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BASTON ~oane n. 1) Băț lung și subțire, de obicei curbat la un capăt, care servește ca sprijin în timpul mersului. * ~ de mareșal baston purtat de un mareșal ca semn al demnității. 2) Lovitură dată cu un astfel de băț. I-a ars câteva ~oane. /<it. bastone
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
baston n. 1. bucată de lemn, lungă și subțire, ce se poate ținea în mână; 2. lovitură cu bastonul; 3. (de a) numele unui joc de copii. [It. BASTONE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*bastón n., pl. oane (it. bastone, fr. bâton; ngr. bastúni). Băț în care oameniĭ se sprijină orĭ cu care se apără de cîni. Lovitură de baston: ĭ-a tras un baston. Bucată dintr’un pachet de ciocolată (fals baton, după fr. bâton). Insigna unor demnitățĭ: bastonu de mareșal. De-a bastonu, un joc copilăresc. V. cĭomag, sceptru, topuz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*BASTONAȘ (pl. -așe) sn. dim. BASTON.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
baston (băț) s. n., pl. bastoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
baston (băț) s. n., pl. bastoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
baston s. n., pl. bastoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BASTON s. v. baton.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BASTON s. 1. (reg.) măciucă, (Transilv. și Maram.) măcău. 2. toiag.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BASTON s. (reg.) măciucă, (Transilv. și Maram.) măcău.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
baston s. v. BATON.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
baston (bastoane), s. n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s. n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se folosește aproape exclusiv pentru bucățile de ciocolată, fr. bâton de chocolat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
baston, bastoane, s. n. (șc.) nota unu
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BASTON DE CAUCIUC încălzitor, negrocalmin, termometru.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
baston, bastoanesubstantiv neutru
- 1. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNdiminutive: bastonaș
- Veneau electorii de club cu bastoane groase în mînă. PAS, L. I 42. DLRLC
- Își dădu seama că a uitat să depună și bastonul la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. DLRLC
- 1.1. Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. Lovitură dată cu această bucată de lemn. DEX '09 DEX '98
- 1.3. Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. DN
-
- 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave. DN
- 3. Baton. DLRLCsinonime: baton
- Baston de ciocolată. Baston de ceară. DLRLC
-
etimologie:
- bastone DEX '09 DEX '98 DN