baston s.n. 1 Obiect de forma unui băț (curbat sau cu măciulie la un capăt), folosit mai ales ca sprijin în mers. ◇ Baston de mareșal = baston scurt, purtat de un mareșal, ca semn al autorității. ◆ (bis.; înv.) Cîrjă de arhiereu. 2 Lovitură dată cu un baston. A primit un baston pe spinare. 3 (sport) Băț de diferite dimensiuni, folosit de gimnaști. ◆ Băț de mărimi diferite, folosit în gimnastica medicală, cu scop corectiv. 4 (mar.) Bară la bordul unei nave, utilizată pentru ridicarea pavilionului, pentru susținerea tendei etc. 5 (ind. alim.) Baton. Baston de zahăr ars. 6 (arg.) Baston desfundat = pușcă. 7 Fig. (arg.; la pl.) Picioare subțiri. 8 (jar.; în limbajul elevilor) Nota 1. • pl. -oane. /<it. bastone; cf. lat. bastum < bastare „a purta”.