2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

basculare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: bascula] Rotire parțială în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate Si: basculat1.

BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula.V. bascula.

BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula.V. bascula.

BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula; balansare.

BASCULÁRE s.f. Acțiunea de a bascula; balansare. [< bascula].

bascula vi [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr basculer] A se roti, parțial, în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate Si: a se balansa,

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Fr. basculer.

BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer].

BASCULÁ vb. intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)

A BASCULÁ2 ~éz tranz. 1) (corpuri) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale. 2) (materiale) A descărca (dintr-un camion, dintr-o remorcă) prin înclinarea platformei. /<fr. basculer

A BASCULÁ1 ~éz intranz. (despre corpuri) A face mișcări de basculă; a oscila ca o basculă; a balansa. /<fr. basculer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

basculáre s. f., g.-d. art. basculắrii; pl. basculắri

basculáre s. f., g.-d. art. basculării; pl. basculări

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculá vb., ind. prez. 1 sg. basculéz, 3 sg. și pl. basculeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BASCULÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.

bascula vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA.

Intrare: basculare
basculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basculare
  • bascularea
plural
  • basculări
  • basculările
genitiv-dativ singular
  • basculări
  • basculării
plural
  • basculări
  • basculărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bascula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bascula
  • basculare
  • basculat
  • basculatu‑
  • basculând
  • basculându‑
singular plural
  • basculea
  • basculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • basculez
(să)
  • basculez
  • basculam
  • basculai
  • basculasem
a II-a (tu)
  • basculezi
(să)
  • basculezi
  • basculai
  • basculași
  • basculaseși
a III-a (el, ea)
  • basculea
(să)
  • basculeze
  • bascula
  • basculă
  • basculase
plural I (noi)
  • basculăm
(să)
  • basculăm
  • basculam
  • bascularăm
  • basculaserăm
  • basculasem
a II-a (voi)
  • basculați
(să)
  • basculați
  • basculați
  • bascularăți
  • basculaserăți
  • basculaseți
a III-a (ei, ele)
  • basculea
(să)
  • basculeze
  • basculau
  • bascula
  • basculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

basculare

  • 1. Acțiunea de a bascula.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: balansare

etimologie:

  • vezi bascula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

bascula

etimologie: