BAR², baruri, s. n. (La unele jocuri de copii) Spațiu, loc de odihnă și de refugiu dinainte stabilit de jucători (la „ulii și porumbeii”, „leapșa” etc.) – Et. nec.

BAR¹, bari, s. m. Unitate de măsură tolerată a presiunii egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de 1 cm². – Din fr. bar.

BAR³, baruri, s. n. 1. Local public în care consumatorii stau de obicei în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele; p. restr. tejghea la care se servesc băuturi. ♦ Dulap sau compartiment într-un dulap, în care se păstrează sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 2. Local de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. – Din fr. bar.

bar¹ sn [At: PAMFILE, J. II, 295 / Pl: ~uri / E: fr barres] (Pop; lujp) 1 Hotarul marcat de o linie pe pământ, de unde copiii aruncă pietre sau ichiuri. 2 Linia de fund la jocul de oină. 3 (Îe) A lua -ul A bate mingea dincolo de bar (2). 4-5 (Spațiu sau) loc de odihnă și de refugiu stabilit de jucători. 6 Joc de alergare pentru copiii împărțiți în două tabere.

bar² sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 92 / Pl: ~uri / E: fr, eg bar] 1-2 (Spațiu separat dintr-un) local în care se servesc băuturi alcoolice, cafea etc. în care consumatorii stau, de obicei, în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele. 3 (Pre) Tejghea (înaltă) acoperită cu marmură, metal etc. unde se servesc băuturi (preparate pe loc). 4-5 (Compartiment într-un) dulap în care se țin sticlele cu băuturi alcoolice (fine) și pahare. 4 Local (luxos) de noapte cu program muzical-distractiv.

bar³ sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr bar] Unitate de măsură a presiunii atmosferice egală cu un milion de barii.

bar⁴ av [At: VAIDA / E: ns cf barim¹] (Reg) Barem².

bar² s.n. 1 Local în care se vînd băuturi alcoolice, cafea etc. și în care consumatorii sînt serviți stînd în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele sau pe scaune la mese. ◇ Bar-cafea = bar în care se bea cafea; café-bar. Bar-discotecă = bar cu specific de discotecă; disco-bar. 2 Restr. Tejghea (special amenajată) în localurile publice sau în casele cu arhitectură modernă, la care se prepară și se servesc băuturi. 3 Dulap sau compartiment într-un dulap de sufragerie în care se păstrează sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 4 Local de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret, night-club. • pl. -uri. /<fr., engl. bar.

bar¹ s.m. (fiz.) Unitate de măsură a presiunii atmosferice, egală cu un milion de barii. • pl. -i. /<fr. bar; cf. gr. βαρ „greutate”.

bar³ s.n. (pop.) 1 (la unele jocuri de copii) Spațiu, loc de odihnă și de refugiu dinainte stabilit de jucători. 2 Linia de fund la jocul de oină. • pl. -uri. /etimol. nec.

*BAR¹ (pl. baruri) sn. ⚚ Localul unde se vînd băuturi care se consumă stînd în picioare sau șezînd pe niște scaune înalte de jur împrejurul tejghelei [fr. < engl.].

*BAR² (pl. baruri) sn. ⛹ Joc de alergare în care jucătorii sînt împărțiți în două tabere și unde fiecare tabără caută să facă prizonieri din tabăra potrivnică (🖼 354) [fr. barres].

BAR², baruri, s. n. (La unele jocuri de copii) Spațiu, loc de odihnă și de refugiu dinainte stabilit de jucători (la „ulii și porumbeii”, „leapșa” etc.) – et. nec.

BAR³, baruri, s. n. 1. Local în care se vând băuturi alcoolice, cafea etc. și în care consumatorii stau de obicei în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele; p. restr. tejghea la care se servesc băuturi. ♦ Dulap sau compartiment într-un dulap, în care se țin sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 2. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăți etc.; cabaret. – Din fr. bar.

BAR¹, bari, s. m. Unitate de măsură a presiunii atmosferice egală cu un milion de barii. – Din fr. bar.

BAR, baruri, s. n. 1. Local public (sau despărțitură într-un local) unde consumatorii sînt serviți stînd în picioare sau pe scaune speciale, în fața unei mese înalte în formă de tejghea. 2. (În țările capitaliste, în trecut și la noi) Local luxos de petrecere, unde se desfășoară programe de muzică, dans etc.; cabaret. De cînd ești în banda noastră, ești în fiecare seară la teatru, la restaurant, la bar. CAMIL PETRESCU, T. II 92.

BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sînt serviți stînd în picioare sau pe scaune speciale, în fața unei mese înalte, în formă de tejghea; (prin restricție) tejghea în localurile publice, la care se servesc băuturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.

BAR s.n. 1. Local public în care consumatorii sunt serviți stînd în picioare sau pe scaune speciale, în fața unor mese înalte în formă de tejghea. ♦ Tejghea, masă (avînd uneori o instalație specială) într-un restaurant, într-o bodegă etc., la care se servesc și se prepară băuturile. ♦ Mobilă, separată sau montată în interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzică, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].

-BAR Element secund de compunere savantă cu semnificația „greu”, „greutate”, „presiune”. [< fr. -bare].

BAR s.m. Unitate de măsură a presiunii, reprezentînd presiunea exercitată de o forță de o megadină pe o suprafață de 1 cm². [< fr. bar].

BAR¹ s. n. 1. local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele. ♦ tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc și se prepară băuturile. ♦ mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri. 2. cabaret. (< engl., fr. bar)

BAR² s. m. unitate de măsură a presiunii egală cu un milion de barii. (<fr. bar) corectat(ă)

BAR² ~uri n. 1) Local public, unde consumatorii stau în picioare sau așezați pe niște scaune înalte în fața tejghelei. 2) Local luxos de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. 3) Dulap special sau compartiment al unui dulap, unde se păstrează sticle cu băuturi alcoolice. /<fr. bar

BAR¹ ~i m. Unitate de măsură a presiunii atmosferice, egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de un centimetru pătrat. /<fr., engl. bar

Bar n. 1. numele turcesc al orașului Antivari; 2. oraș în Podolia cu 12.000 loc., unde nobilii poloni se confederară la 1768 în contra influenței ruse în Polonia; 3. (Ducatul de), veche provincie franceză, azi departamentul Meuzei.

*2) bar n., pl. urĭ (fr. d. engl. bar). Debit de băuturĭ spĭrtoase în care se bea stînd în picioare saŭ pe niște scăunele înalte.

*1) bar n., pl. urĭ (fr. barres, pl. d. barre, bară. V. baroŭ). Joc băiețesc în care două tabere staŭ față’n față, ĭar unu ĭese din rînd, și adversaru trebuĭe să-l atingă cu mîna și, astfel, să-l facă captiv (Tabăra care are maĭ mulțĭ captivĭ cîștigă).

SNACK-BAR, snack-baruri, s. n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive, gustări etc. [Pr.: snecbar] – Cuv. engl.

bâr i [At: ALECSANDRI, T. 613 / V: -ea, -cabâr, ~t / E: fo] 1 Cuvânt cu care se îndeamnă, se cheamă sau se gonesc oile. 2 Exclamație reflexă a persoanei cuprinsă de frig. 3 Exclamație exprimând greață sau dezgust (de o mâncare). 4 (Rar) Cuvânt care imită sunetul tobei.

bârcabâr i vz bâr

bârea i vz bâr

bârt i vz bâr

snack-bar sn [At: DEX / P: snec-bar / Pl: ~uri / E: eg snack-bar] Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc., unde se servesc aperitive, gustări etc.

bari- Elem. de compunere „greutate”, „presiune”. • /<fr. bary-; cf. gr. βαρι „greu”, „profund”.

baro- Elem. de compunere „greutate”, „presiune”. /<fr. barro-, it. baro-; cf. gr. βαρο „greutate”.

bîr interj. (adesea cu repet. lui „r”) 1 Cuvînt cu care se îndeamnă sau se gonesc oile. 2 Exclamație reflexă a unei persoane înfrigurate. Brrr... da frig îi! (ALECS.). 3 Exclamație de dezgust. Brr... ce urît miroase! 4 Cuvînt ce imită sunetul tobei. Talpa iadului face repede o darabană... și începe a o bate ca de război: brr... brr... (CR.). • și brr interj. /onomat.

BÎR! interj. 🐑 Strigăt obicinuit de ciobani cînd mînă oile, cînd vor să le cheme sau să le gonească dintr’un loc: dă de berbeci și-i mînă din turmă tot bîr! oiță la apă (SEV.).

SNACK-BAR s. n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive, gustări etc. [Pr.: snec-bar] – Cuv. engl.

BÎR interj. Strigăt cu care ciobanul îndeamnă sau alungă oile. ◊ (Adesea ca refren în poezia populară) Frunză verde peliniță, Bîr, oiță, bîr, Dragă mi-e oaia plăviță, Bîr, oiță, bîr. ALECSANDRI, T. II 613.

BÎR interj. Cuvînt cu care ciobanul îndeamnă sau alungă oile. – Onomatopee.

BARI- v. baro-.

BARO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) greutate”, „presiune”. [Var. bari-. / < fr. baro-, bary-, it. baro-, cf. gr. baros, barys].

SNACK-BAR s.n. (Rar) Restaurant unde se servește masa imediat la orice oră. [Pron. snec-bar. / < engl. snack-bar].

BAR³(Ă) v. baro-

BARI- elem. baro-.

BARO-, BARI-, -bar(ă) elem. „Greutate, presiune”; „grav”. (din fr. baro- / bary-, -bare, cf. gr. baros, barys)

SNACK-BAR SNEC-BAR/ s. n. local unde se servesc mâncăruri ușoare, consumate adesea în picioare la un gheridon sau o tejghea; bufet expres. (< engl. snack-bar)

bar-cafenea s. n. Bar în care se bea cafea ◊ „Barul-cafenea [...] a fost desființat. Acum unitatea desface specialități de bombonerie și băuturi pentru acasă.” I.B. 5 VI 72 p. 2 (din bar + cafenea)

bar-discotecă s. n. Bar cu specific de discotecă ◊ „Anul acesta complexul vine cu noutăți: un camping cu 13 căsuțe cochete suspendate pe stâlpi, un bar-discotecă, al cărui program a debutat sâmbătă cu muzică excelentă, stereofonică și cu orgă de lumini.” I.B. 9 VII 73 p. 3 (din bar + discotecă, după fr. bar-discothèque; DMC 1968)

bufet-bar s. n. Bufet la care se servesc băuturi ◊ „O altă noutate: bufetul-bar modern amenajat pe un vagon întreg (autorapidul «Săgeata» de pe linia București-Eforie Sud) și bufetul-bar instalat pe o jumătate de vagon (la acceleratul București-Timișoara)” R.l. 8 IX 67 p. 1. ◊ „Clădirea autogării «Grivița» cuprinde și un bufet-bar pentru răcoritoare și gustări.” R.l. 17 XI 75 p. 3; v. și Sc. 14 I 71 p. 5 (din bufet + bar; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326)

club-bar s. n. Club în care se consumă băuturi ◊ „Un club-bar va fi construit chiar pe plajă.” Sc. 30 XI 62 p. 1. ◊ „Student-club barurile câștigă teren [...] La Academia de Stiințe Economice din Capitală clubul-bar este în preajma inaugurării.” R.l. 16 X 68 p. 3 (din club + bar; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 325)

snack(-bar) s. n. (anglicism) Bufet expres ◊ „Într-un snack-bar din New York au năvălit ieri noapte trei tineri înarmați.” R.l. 9 X 74 p. 6. ◊ „În corpul «B», cumpărătorii vor avea la dispoziție, foarte curând, un restaurant, cofetărie, un snack-bar.” Sc. 14 XII 75 p. 3. ◊ „În 23 săptămâni dăm drumul și la snack în timpul zilei.” R.l. 27 X 92 p. 6; v. și braca, shop [pron. snec-bar] (din engl. snack-bar; cf. fr. snack-bar; DN3, DEX-S)

student-club(-bar) s. n. 1968 Club (bar) al studenților v. club-bar (din student + club [+bar]; M. Avram în SCL 3/72 p. 289293)

BÂR interj. (se folosește pentru a îndemna oile la mers). /Onomat.

SNACK-BAR [pr.: snec-bar] ~uri n. Local unde se servesc imediat gustări și băuturi. /Cuv. engl.

bâr! int. strigătul ciobanului când chiamă oile, ca să nu apuce pe un alt drum sau să fugă: bâr, oiță, bâr! numele unei hore țărănești. [Onomatopee].

bîr interj. cu care cĭobanu mînă oile (Și litv. búr-búr, interj. de chemat oile; alb. berr, oaĭe, it. Romagna berr, berbece, ș.a.).

bar² (unitate de măsură) s. m., pl. bari; simb. bar (20 bar)

bar¹ (local) s. n., pl. baruri

bar¹ (unitate de măsură) s. m., pl. bari

bar² (local, spațiu la un joc) s. n., pl. baruri

bar (local, spațiu la un joc) s. n., pl. baruri

bar (unitate de măsură) s. m., pl. bari

snack-bar (engl.) [pron. snekbar] s. n., pl. snack-baruri [pron. snekbarurⁱ]

snack-bar (angl.) [pron. snecbar] s. n., pl. snack-baruri

bâr interj.

bîr interj. – 1. Strigăt cu care ciobanii își adună și conduc turmele. – 2. Indică o senzație de frig intens. Creație expresivă; pentru diferitele sale sensuri, cf. Pușcariu, Dacor., I, 84-6. Cu prima accepție, rr bilabial se folosește în mai multe limbi, cf. sp. arre; la al doilea, însăși vibrația imită tremuratul. Cf. și Philippide, II, 700. Dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasă încercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvînt prin iraniană (cf. Rosetti, II, 111). Der. bîrîiac, s. m. (miel); bîrîi, vb. (a striga oile; a vorbi împiedicat, a mormăi; a trosni). Ultimul uz (cf. Sadoveanu, au bîrîit ca un tunet alte potîrnichi) pare o greșeală datorită confuziei cu pîrîi. Var. a bărăi, care apare în unele dicționare, ar putea fi o ortografie greșită.

BAR-, v. BARO-. □ ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate a țesuturilor organice la variațiile de presiune.

-BAR „greutate, presiune”. ◊ gr. baros „greutate” > fr. -bare, engl. -bar, germ. id. > rom. -bar.

BAR-AVION, bar amenajat într-un avion dezafectat circulației aeriene.

formă-bar (< germ. Barform), formă de lied*, cultivată în Minnesang și Meistersang, cu schema AA’B. Primele două secțiuni se numesc Stollen iar cea de-a treia Abgesang. F. cu repriză* iau naștere prin repetarea uneia sau a celor două Stollen. F. muzicală wagneriană (v. operă). A. Lorenz consideră că Preludiul la Tristan și Isolda este concepută în f.

BARI- „greutate, presiune”. ◊ gr. barys „greu, profund” > fr. bary-, engl. id., germ. id., it. bari- > rom. bari-. □ ~centru (v. -centru), s. n., 1. Punctul de întîlnire a medianelor unui triunghi. 2. Centru de greutate; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., bariglosie*; ~giroscop (v. giro-, v. -scop), s. n., instrument giroscopic pentru punerea în evidență a rotației pămîntului; ~glosie (v. -glosie), s. f., dificultate în pronunțarea cuvintelor; sin. barifonie, barilalie; ~lalie (v. -lalie), s. f., bariglosie*; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea intensității zgomotelor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., influență morfogenetică a forței de gravitație asupra organelor vegetale; sin. geomorfoză; ~sferă (v. -sferă), s. f., partea centrală a globului pămîntesc formată din elemente cu densitate mare; sin. centrosferă; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer fosil din eocenul superior, cu corpul greu și cu incisivii inferiori transformați în defense.

BARO- „greutate, presiune”. ◊ gr. baros „greutate, presiune” > fr. baro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. baro-. □ ~clin (v. -clin), adj., referitor la calitatea distribuției presiunii și a densității unei mase gazoase sau a aerului atmosferic; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care însămînțarea se realizează pe loc, prin simpla cădere a semințelor; ~corie (~chorie) (v. -corie₂), s. f., însămînțare pe areal propriu, datorită greutății fructelor și semințelor; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre viețuitoare) capabil să trăiască la presiuni mari; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) capabil să trăiască la presiuni atmosferice reduse; ~foreză (v. -foreză), s. f., difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., posibilitatea de a aprecia, fără a vedea, greutatea obiectelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează presiunea atmosferice; sin. barometrograf^[1]; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă variațiile presiunii atmosferice înregistrate la barograf; ~lit (v. -lit₁), s. n., carbonat natural de bariu; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea presiunii atmosferice; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., anestezie generală realizată prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decît cea atmosferică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se demonstrează existența presiunii atmosferice; ~stat (v. -stat), s. n., aparat care servește la menținerea unei presiuni constante; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Sensibilitate a organismelor la modificările presiunii mediului ambiant. 2. Stimulare a celulelor vii prin modificarea presiunii mediului în care se găsesc; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor boli cu ajutorul unor presiuni determinante sau al aerului comprimat; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., barotermometru înregistrator; ~termohigrometru (v. termo-, v. higro-, v. -metru₁), s. n., aparat care înregistrează simultan variațiile presiunii, ale temperaturii și ale umezelii; ~termometru (v. termo-, v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară concomitent presiunea atmosferică și temperatura aerului; ~trop (v. -trop), adj., (referitor la distribuția presiunii și a densității) în care suprafețele atmosferice sînt izobare.

BÎR. cf. exclamația bîrr. 1. Bîr, Florica act. 2. Bîra (Dm; C Ștef; Paș; 17 B I 152). 3. Bîră și Băra, 1690 (Has); Ion Duran zis Bîra din Băicoi, 1830 (Acte Sc). 4. Bîre boier (13 – 15 B 131). 5. Bîran s. 6. Bîreș (16 B III 211). 7. Bîrul (13-15 B 195). 8. + -lea: v. Bîrlă.

bâr, interj. Cuvânt cu care se îndeamnă oile. – Cuv. autohton (Philippide, Rosetti, Brâncuș, Vraciu); onomatopee (DER, MDA).

bâr, interj. – Cuvânt cu care se îndeamnă oile. ♦ (onom.) Bârla, Bărle, Bârle, Bârlea, Bârlea, Bârlean, nume de familie (312 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Onomatopee (DER, Șăineanu, DLRM, MDA). Cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Brâncuș, Vraciu).