BAR², baruri, s. n. (La unele jocuri de copii) Spațiu, loc de odihnă și de refugiu dinainte stabilit de jucători (la „ulii și porumbeii”, „leapșa” etc.) – Et. nec.

bar¹ sn [At: PAMFILE, J. II, 295 / Pl: ~uri / E: fr barres] (Pop; lujp) 1 Hotarul marcat de o linie pe pământ, de unde copiii aruncă pietre sau ichiuri. 2 Linia de fund la jocul de oină. 3 (Îe) A lua -ul A bate mingea dincolo de bar (2). 4-5 (Spațiu sau) loc de odihnă și de refugiu stabilit de jucători. 6 Joc de alergare pentru copiii împărțiți în două tabere.

bar³ s.n. (pop.) 1 (la unele jocuri de copii) Spațiu, loc de odihnă și de refugiu dinainte stabilit de jucători. 2 Linia de fund la jocul de oină. • pl. -uri. /etimol. nec.

*BAR² (pl. baruri) sn. ⛹ Joc de alergare în care jucătorii sînt împărțiți în două tabere și unde fiecare tabără caută să facă prizonieri din tabăra potrivnică (🖼 354) [fr. barres].

BAR², baruri, s. n. (La unele jocuri de copii) Spațiu, loc de odihnă și de refugiu dinainte stabilit de jucători (la „ulii și porumbeii”, „leapșa” etc.) – et. nec.

*1) bar n., pl. urĭ (fr. barres, pl. d. barre, bară. V. baroŭ). Joc băiețesc în care două tabere staŭ față’n față, ĭar unu ĭese din rînd, și adversaru trebuĭe să-l atingă cu mîna și, astfel, să-l facă captiv (Tabăra care are maĭ mulțĭ captivĭ cîștigă).

bar² (local, spațiu la un joc) s. n., pl. baruri

bar (local, spațiu la un joc) s. n., pl. baruri