BUFET, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncare (rece) și băutură servite la un bufet (2). – Din fr. buffet.

bufet sn [At: NEGRUZZI, S. I, 210/16 / Pl: ~uri / E: buffet] 1 Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vasele, tacâmurile etc. 2 Local (mic) special amenajat, unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3 Mâncăruri care se servesc la un bufet. 4 Modalitate de a servi masa stând în picioare.

bufet s.n. 1 Mobilă de sufragerie sau de bucătărie în care se păstrează vesela, tacîmurile și alte obiecte necesare pentru servitul mesei. Am luat tacîmuri din bufet. 2 Local mic, special amenajat (într-o instituție, într-un teatru etc.) în care se vînd mîncăruri (reci), prăjituri, băuturi etc. ◊ Bufet-bar = bufet la care se servesc băuturi alcoolice. Bufet expres v. expres. 3 Mîncăruri servite la un bufet. ◊ Expr. Bufet rece (sau suedez) = masă unde se servesc mîncăruri reci și băuturi care sînt consumate în picioare. • pl. -uri, -e. /<fr. buffet

BUFET, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncăruri care se servesc la un bufet (2). – Din fr. bufet.

BUFET, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie (de obicei cu geamuri) în care se păstrează farfuriile, paharele, tacîmurile etc. Am luat o ceașcă din bufet. 2. Local în care se servesc mîncări^[1] (de obicei reci), aperitive, prăjituri, băuturi etc. Bufet de stat. ♦ (În localurile pentru spectacole, petreceri, întruniri etc.) Camera sau masa unde se servesc mîncări^[2] reci, prăjituri, băuturi, aperitive etc. Hai dar la bufet îndată să mai prindem la inimă, c-am înghețat de frig afară. ALECSANDRI, T. I 89. 3. Mîncările^[3] care se servesc la bufet (2). Bufet rece.

BUFET, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se ține vesela. ♦ Bufet de orgă = mobilă de lemn sau de metal în care sînt montate tuburile unei orgi. 2. Local în care se servesc mîncăruri (reci), băuturi etc. ♦ Cameră sau masă unde se servesc mîncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mîncăruri care se servesc la bufet (2). – Fr. buffet.

BUFET s.n. 1. Mobilă în care se păstrează vesela și tacîmurile. 2. Local în care se vînd în general mîncăruri reci și băuturi care se servesc repede (fiind consumate uneori în picioare); loc unde se vînd prăjituri, mîncăruri reci, sandvișuri etc. într-o instituție, într-un teatru etc. 3. Mîncăruri servite la un bufet (2). [Pl. -te, -turi. / < fr. buffet, it. buffetto]

BUFET s. n. 1. mobilă în care se păstrează vesela și tacâmurile. 2. local în care se vând mâncăruri reci și băuturi care se servesc repede (consumate uneori în picioare); loc unde se vând prăjituri, mâncăruri reci, sandvișuri într-o instituție, într-un teatru etc. 3. mâncăruri servite la un bufet (2). (< fr. buffet)

BUFET ~e n. 1) Dulap în care se păstrează vesela, tacâmurile și lenjeria de masă. 2) Local (mic) sau cameră într-un local, în care se servesc mâncăruri (reci), patiserie, băuturi. 3) Totalitate a mâncărurilor și a băuturilor care se servesc într-un asemenea local. /<fr. bufet

bufet n. 1. dulap de pus vase, argintărie, etc.; 2. (la baluri, etc.), masă cu mâncări, vinuri; 3. sală de mâncare (la gări).

*bufét n., pl. e (fr. buffet). Dulap p. obĭecte de masă. În marile reuniunĭ, masă pe care-s puse vinurile, mîncările ș.a. La gărĭ, restaurant.

bufet-bar s. n. Bufet la care se servesc băuturi ◊ „O altă noutate: bufetul-bar modern amenajat pe un vagon întreg (autorapidul «Săgeata» de pe linia București-Eforie Sud) și bufetul-bar instalat pe o jumătate de vagon (la acceleratul București-Timișoara)” R.l. 8 IX 67 p. 1. ◊ „Clădirea autogării «Grivița» cuprinde și un bufet-bar pentru răcoritoare și gustări.” R.l. 17 XI 75 p. 3; v. și Sc. 14 I 71 p. 5 (din bufet + bar; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326)

bufet-braserie s. n. 1967 Bufet cu specific de braserie v. cafe-bar (din bufet + braserie)

bufet-cabană s. n. Bufet amenajat într-o cabană ◊ „Vă indicăm următoarele unități: Stâna și bufetul Ilișești, bufetul-cabană Rădășeni, restaurantul Vatra Moldoviței.” Sc. 11 XII 67 p. 2 (din bufet + cabană)

bufet-clasă s. n. Bufet amenajat în interiorul unui vagon clasă ◊ „De asemenea, s-a luat măsura amenajării de bufete la vagoane clasă, în spațiul a două compartimente: astfel de bufete-clasă funcționează în rapidul «Traian» de pe linia București-Timișoara.” R.l. 8 IX 67 p. 1 (din bufet + clasă)

bufet-terasă s. n. 1963 Bufet amplasat pe o terasă v. braserie-terasă (din bufet + terasă)

bufet s. n., pl. bufete

bufet s. n., pl. bufete

bufet s. n., pl. bufete

bufet, pl. bufete

bufet, -te.

BUFET EXPRES s. (englezism) snack(-bar).

bufet, bufete, s.n. – 1. Dulap de sufragerie unde se ține vesela. 2. Local unde se servesc mâncăruri (reci) și băuturi. În perioada 1950-1990, în toate localitățile rurale din Maramureș funcționa câte un bufet (patronat de Cooperație) unde, de regulă, se adunau bărbații seara și duminica. – Din fr. buffet (DEX).

bufet, bufete s. n. burtă.

a scoate ceașca / chiseaua din bufet expr. (er. d. femei) a-și da jos chiloții (pentru consumarea unui act sexual).

bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată.