18 definiții pentru baniță, bănit, Bănița   declinări

BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.

BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Vas făcut de obicei din doage și servind ca măsură de capacitate) mai ales pentru cereale. Banița cuprinde aproximativ 20 de litri. ◊ (Adesea ca termen de comparație pentru un cap mare) Numai uitîndu-se cineva la capul lui [al leului] cel cît banița și la coama aia... zbârlită, ar fi înghețat de frică. ISPIRESCU, L. 17. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Le-a dat cîte o baniță [de grîne]... și i-a trecut cu cîte două la condică. PAS, L. I 21. Aveam la dispoziția noastră o baniță de făină de păpușoi, un căuș de fasole și o traistă de nuci. VLAHUȚĂ, O. A. II 86.

BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate, pentru cereale, egală cu circa douăzeci de ocale. ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Comp. bg. banica.

bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițe

bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițe

băní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băneáscă

BÁNIȚĂ s. dublu-decalitru, (pop.) dublă, (reg.) mierță, (Mold. și Bucov.) dimerlie, (Transilv. și Olt.) ferdelă, (prin Ban.) măsură, (prin Olt.) sinice, (Mold. și Bucov.) stamboală.

baníță (bánițe), s. f. – Unitate veche de măsură de capacitate pentru cereale, de valoare diferită după epoci și regiuni, dar în general egală cu 20 ocale (adică 0,215 hl în Mold., 0,339 hl în Munt.). De la introducerea sistemului metric, se numește de obicei astfel măsura de 20 litri, pentru cereale. Sl. banja „baie, vas rotund”, cu dim. banica, de unde bg. banica „vas, vapor” (Cihac; DAR). Semantismul rom., care nu apare în sl., se explică prin forma curentă a vasului care servește ca măsură.

BÁNIȚĂ ~e f. 1) înv. Unitate de măsură cu capacitatea între 20 și 30 l, folosită la măsurarea cerealelor; dimerlie. 2) Vas din doage, având o asemenea capacitate. ◊ Cu ~a foarte mult. [G.-D. baniței] /<bulg. banica

băní, bănésc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva.

baniță f. măsură veche de capacitate pentru lucruri uscate: făină, grâu, orz, etc. (40 oca sau 67193). [Rut. BANIȚÁ, cadă, de unde vas pântecos în formă de cadă].

bániță f., pl. e și bănițĭ (bg. banica, sîrb. banjica, lighean, d. banja, baĭe). O veche măsură de capacitate p. sólide (numită și demerlie și stamboală). V. chilă, decalitru.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BÁNIȚĂ s. dublu-decalitru, (pop.) dúblă, (reg.) miérță, (Mold. și Bucov.) dimerlíe, (Transilv. și Olt.) férdelă, (prin Ban.) măsúră, (prin Olt.) siníce, (Mold. și Bucov.) stamboálă. (~ pentru cereale.)

BĂNIȚA 1. Com.în jud. Hunedoara; 1.324 loc. (1991). Expl. de calcare. Stație de c. f. În apropiere, a fost descoperită o cetate geto-dacică (sec. 1 î.Hr.-106 d. Hr.), aparținînd ansamblului de fortificații din Munții Orăștiei construit de Burebista. Refăcută sub Decebal, a fost distrusă de Traian în timpul războaielor daco-romane. 2. v. Merișor.

Băn/ilă, -ișor, -ița, -ițan v. B a n I 14, 15, 16, 17.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

BÁNIȚĂ, banițe, s. f. (Reg.) Coș împletit din nuiele, cu două torți, în care se strâng cartofii sau știuletii de porumb. Coșarcă, paner. (Atestare în Adjudeni, jud. Neamț.)