bănit¹ sn [At: MDA ms / Pl:~uri / E: băni¹] 1-9 Bănire¹ (1-9).

bănit² sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băni¹] 1-3 Bănire² (1-3).

bănit³ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băni³] 1-2 Bănire³ (1-2). 3 Căință.

bănit⁵, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băni²] (Înv) 1 Fabricat². 2 Cheltuit².

bănit⁶, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băni³] 1 Necăjit de insistențele cuiva. 2 Care se căiește.

bănit⁴, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băni¹] 1-3 Făcut ban¹ (1-3). 4-6 Condus de un ban¹ (1-3).

BĂNET, Mold. BĂNIT sbst. col. Grămadă, mulțime de bani: el asculta cu drag cum îi zurăia în urechi bănetul lor (VLAH.).