O definiție pentru băniță
Regionalisme / arhaisme
băniță, bănițe, s.f. (reg.) Plantă perenă cu flori roșii, dispuse în rozetă și frunze verzi (Bellis perennis): „Băniță, băniță, / Fată fecioriță” (Bilțiu, 2015: 93). ■ (med. pop.) Se folosește sub formă de infuzii, tincturi, contra migrenelor, dar și pentru cicatrizarea rănilor. – Cf. bănuț.
Intrare: băniță
băniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |