banchet

  • 1. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: festin ospăț un exemplu
    exemple
    • Prînzul și cina au fost adevărate banchete. IBRĂILEANU, A. 148.
      surse: DLRLC

etimologie:

8 definiții

banchét1 sn [At: ALECSANDRI, P. 227 / Pl: ~e, (înv) -uri / E: it banchetto, fr bancquet] 1 Masă festivă, bogată, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment Si: ospăț, (liv) agapă, festin, (reg) praznic, prăznuire. 2 (Fig; îs) -ul vieții (sau al lumii) Plăcerile vieții.

banchét2 sn vz banchetă

BANCHÉT s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

banchét (banchéte), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).

banchet n. ospăț strălucit, masă mare.

*banchét n., pl. e și urĭ (fr. banquet, d. it. banchetto, carev ine d. banco, bancă). Ospăț, mare prînz orĭ mare cină: un banchet politic. V. benchet, ziafet.

benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BANCHÉT s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prînz, (livr.) festín, (rar) ospețíe, (pop.) prinzáre. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

Intrare: banchet
banchet (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular banchet banchetul
plural banchete banchetele
genitiv-dativ singular banchet banchetului
plural banchete banchetelor
vocativ singular
plural
banchet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular banchet banchetul
plural bancheturi bancheturile
genitiv-dativ singular banchet banchetului
plural bancheturi bancheturilor
vocativ singular
plural

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv pentru a sărbători o persoană sau un eveniment; ospăț. Prînzul și cina au fost adevărate banchete. IBRĂILEANU, A. 148. – Pl, și: (învechit) bancheturi (ALECSANDRI, P. I 227).

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment. – Fr. banquet.

banchét s. n., pl. banchéte

banchét s. n., pl. banchéte

BANCHÉT s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

BANCHÉT s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)

BANCHÉT ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reunește mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet