banchetă sf [At: I. IONESCU, M. 706 / V: (înv) banchet / Pl: ~te / E: fr banquette] 1 Bancă² (1) mică (și capitonată, umplută, de obicei, cu păr de animale, câlți etc.) fără spătar. 2-3 Bancă² (1) sau (canapea montată în vehicule). 4 (Înv; imp) Șir de lucruri întinse pe pământ, unul lângă altul, formând un fel de banc³ (1). 5 (Îs) ~ de tragere Bandă îngustă de teren sau de zidărie pe care stau trăgătorii, la adăpostul parapetelor lucrărilor de fortificații. 6 Porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 7 Construcție accesorie a unui dig. 8 (Ech) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.