bală¹ sf [At: CALENDARIU (1814), 122/5 / Pl: ~le / E: nct] 1 (Îvp) Fiară groaznică. 2 (Reg; îe) A fi altă ~ A avea ceva drăcesc. 3 (Reg; îe) A fugi ca de altă ~ A fugi nebun (de ceva rău). 4 (Reg) Urs fioros.

bală² sf vz bal²

bálă² s.f. v. bal².

bálă¹ s.f. 1 (în mit. rom.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. Necuratul de zmeu, bala dracului (ISP.). ◆ Ext. Fiară sălbatică. Trebuie să fie o bală de lup (SADOV.). ◇ Expr. (reg.) A fi altă bală = a avea ceva necurat, drăcesc. A fugi ca de altă bală = a fugi nebun (de ceva rău). 2 Fig. Femeie desfrînată și murdară. • pl. -e. /etimol. nec.

bálă³ s.f. sg. v. bale.

BÁLĂ, bale, s. f. (în superstiții și în basme) Monstru, dihanie, fiară groaznică. V. balaur. Așa îi vorbi... [șoimului] Șarpele, bala pămîntului. TOMA, C. V. 339. Făcu mici fărîme pe necuratul de zmeu, bala dracului. ISPIRESCU, L. 131. ♦ Fiară sălbatică, dihanie. Trebuie să fie o bală de lup. SADOVEANU, O. V 459.

BÁLĂ, bale, s. f. Monstru, dihanie; fiară groaznică.

BÁLĂ ~e f. folc. Fiară înspăimântătoare; monstru; dihanie. /Orig. nec.

bală f. 1. fiară înfricoșitoare prin mărimea și sălbăticia ei: bala spurcată de smeu ISP.; 2. femeie desfrânată și murdară. [Singular abstras din bale și numită astfel după gura spumegătoare a fiarei].

1) bálă f., pl. e (lat. pop. billa, vită de tras, de unde s’a făcut belă, beală, bală, ca pară, din pĭra). Vest. Rar. Fiară, dihanie, monstru.

2) bálă f., pl. e (ngr. [d. it.] bállá, balot; fr. balle, minge. V. bal 2, balot). Vechĭ. Balot: o bală de postav (Let. 3, 253).

bal³ sn [At: (a. 1882) URICARIUL IV, 286 / Pl: ~uri / E: fr balle] (Rar) Mică bilă pentru votat.

bal² sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET.² III, 253 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr balle, ger Ballen] (Înv) Balot (de mărfuri).

bal⁴ sn [At: CV 1949, nr. 8, 31 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Partea dinainte a ghetei, pornind de la scobitura piciorului, spre vârf.

bal² s.n. (înv.) Balot (de mărfuri). Se depozita marfa în baluri (ARD.). • pl. -uri. și bálă s.f. /<fr. balle, germ. Ballen.

BAL², baluri, s. n. Pachet mare de mărfuri (de obicei ambalat în pînză groasă și legat strîns cu sfori, pentru transport); balot. V. boccea. Baluri de tutun. ▭ [în magazie] se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102.

BAL² s.n. Balot, pachet, legătură mare. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. balle, germ. Ballen, it. balla].

BAL² s. n. balot. (< fr. balle)