8 intrări

Articole pe această temă:

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

báie2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 21v/11 / Pl: băi / E: mg bánya] 1 (Îrg) Mină1 din care se extrag metale, minerale etc. 2 (Reg; îc) Vâlva-băilor Zână răuvoitoare, care ia aurul băilor1 (1).

báie3 sf [At: DA / Pl: băi / E: fr baie] (Ggf) Golf mic cu deschidere îngustă spre largul mării.

báie1 sf [At: CORESI, ap. HEM 2344 / Pl: bai / E: ml bannea (balnea), cf rs бaия] 1 Încăpere special dotată unde se spală cineva Si: (fam) scăldat, îmbăiere, (pop) scaldă, (reg) scăldușă, scăldușcă. 2 Vas special pentru spălat Si: cadă, după, feredeu, scăldătoare. 3 Apă de spălat. 4-5 (Mol; îe) Tot (sau cam) de-o – De aceeași categorie sau de același fel. 6 (Îs) – de sânge Cantitate mare de sânge pierdută de cineva. 7 (Pex; îas) Măcel. 8 (Șîspublică) Clădire amenajată cu instalații speciale pentru baie1 (1). 9 (Pan; udt) Expunere a corpului (gol), în scop (igienic sau) curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 10 (Înv; udt) Botez. 11 (Înv) Closet. 12 Recipient de lemn, de metal etc. în care se pune un lichid, o soluție chimică pentru realizarea unor operații tehnice. 13 (Pex) Lichid, soluție de săruri în care se introduc, pentru a fi tratate chimic, diferite materiale. 14 (Lpl) Stațiune balneară.

BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare mare de sânge, măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (=balnea). Cf. sl. banja.

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, scaldă, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = cantitate mare de sânge pierdută de cineva; p. ext. măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag mineralele). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Cufundare a trupului în apă (în scop igienic, fiind însoțită de spălarea corpului, sau în scop curativ); îmbăiere. V. scăldare. A face baie. Costum de baie. ◊ (Metaforic) La poduri au să iasă dedesubt Bălaurii cu capetele șapte... Dar am să fac în sîngele lor baie. BENIUC, V. 72. ♦ Baie de aburi = expunere a trupului la acțiunea vaporilor de apă sau a aerului umed încălzit. Baie de soare = expunere a trupului (gol) la acțiunea razelor solare. Baie de aer = expunere a trupului (gol) la acțiunea aerului (în aer liber sau în stabilimente amenajate anume pentru aceasta). 2. Cada (sau putina) în care se îmbăiază cineva. Mi-am cumpărat o baie de zinc. 3. Apa în care cineva se îmbăiază. Trecu înainte, poruncind să i se încălzească baia. DUMITRIU, B. F. 91. I se părea numai că-n luciul băii, plină de lăcrîmele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. EMINESCU, N. 28. ◊ (Poetic) Ca dintr-o baie de sînge soarele ieșea din mare, înroșind marginea norului sub care se strecura grăbit. CAZABAN, V. 23. În baie te-oi îmbăia, Cu tine că m-oi scălda, în baie de lapte dulce, D-aicea nu te-i mai duce. TEODORESCU, P. P. 89. ◊ Expr. Cald ca în baie = foarte cald. Baie de sînge = vărsare (mare) de sînge, măcel. 4. Stabiliment public amenajat pentru îmbăiat, prevăzut cu instalații de aburi sau aer cald, dușuri etc. Ceva mai sus, dincolo de schitul Lainici, se văd urmele unor băi romane și ale unui drum de piatră, tot de pe vremile acelea. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. ♦ Cameră într-o locuință particulară, prevăzută cu instalația necesară pentru îmbăiat. 6. Recipient de lemn, de metal sau de alt material, în care se pune un lichid (apă, ulei, diferite soluții, metale topite etc.) în vederea unor operații industriale sau chimice; p. ext. lichidul însuși, soluția, metalul topit etc. în care se fac asemenea operații. Baie metalică. Baie de galvanizare. Baie de developare. 7. (Numai la pl.) Nume generic dat localităților în care se găsesc izvoare de ape termale sau minerale cu proprietăți curative; stațiune balneară. Sînt trimis la băi. Băile Herculane.Însoțisem pe tată-meu la băile de la Balta Albă. ODOBESCU, S. III 21.

BÁIE2, băi, s. f. (Mai ales în Transilv.) Mină1. În tot ținutul Sibenbirgen ( = Transilvania) sînt băi de aur, argint, aramă. GOLESCU, Î. 31. ◊ (În toponimice) Baia Mare. Baia de Aramă.

BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Cufundare a corpului în apă, în scop igienic sau curativ; îmbăiere. V. scăldare. 2. Cada sau putina în care cineva se îmbăiază. ♦ Apa în care cineva se îmbăiază. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare de sânge; măcel. ♦ Stabiliment public cu instalații speciale servind pentru îmbăiere; încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. Expunerea corpului (gol) la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc., în scop igienic sau curativ. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție etc. în vederea unor operații industriale sau chimice; lichidul, soluția etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Nume dat localităților în care se găsesc izvoare de apă termală sau minerală cu proprietăți curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină. – Magh. bánya.

báie s. f., art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băi

báie (îmbăiere, cadă, mină) s. f., art. báia, g.-d. art. băii; pl. băi

BÁIE s. 1. v. îmbăiere. 2. v. cadă. 3. baie de soare v. plajă.

BÁIE s. v. closet, mină, ocnă, subteran, toaletă, vece.

BÁIE băi f. 1) Cufundare a corpului în apă (caldă), în alt lichid sau într-o substanță pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). A face ~. 2) Apă (sau alt lichid) folosită pentru îmbăiat; scăldătoare. * ~ de sânge a) cantitate mare de sânge, pierdută de cineva; b) vărsare de sânge; măcel. 3) Clădire sau încăpere special amenajată pentru îmbăiat. ~ publică. 4) Vas mare pentru îmbăiat; cadă. A se spăla în ~. 5) Expunere a corpului (gol) la acțiunea diferitor factori externi (în scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate având izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; stațiune balneară. A pleca la băi. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operații tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide și soluții. 8) Lichid sau soluție chimică folosite pentru efectuarea unor asemenea operații. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. băii; Sil. ba-ie] /<sl. banja

baie f. 1. cufundarea corpului în apă: am făcut o baie; 2. apa în care se scaldă: baia e caldă; 3. localul unde se află baia: mă duc la baie; 4. cada în care se face baia; 5. cameră tare încălzită ca să facă s’asude: aci e ca într’o baie; 6. pl. în special, de locuri cu izvoare de ape minerale, unde merge lumea vara spre a face băi pentru sănătate: a plecat la băi; 7. Tr. (învechit) locul de unde se scoteau mineraiuri (aramă, fier) ca Baia de Aramă. [Slav. BANĬA; pentru sensul 7, cf. ung. banya, mină și it. bagno, ocnă].

1) báĭe f., pl. băĭ (vsl. banĭa, baĭe, ung. bánya, baĭe, mină, ocnă, d. it. bagno, baĭe, arest, lat. bálneum, baĭe. V. balnear). Apă saŭ alt lichid în care te scalzĭ: o baie caldă. Scăldătură, acțiunea de a te scălda: a face o baĭe. Localu, camera saŭ vasu în care te scalzĭ: baĭa comunală, o baĭe de zinc. Balie, găletar. Mină, ocnă. (Vechi) Pl. Stabiliment de băĭ de ape termale saŭ minerale: a pleca la băĭ. Baĭe de abur, baĭe făcută în abur de apă clocotită. Baĭe de soare, acțiunea de a te expune dezbrăcat razelor soarelui p. a te vindeca. Baĭe de sînge, bătălie cruntă. Baĭe de sudoare, asudare excesivă. A fi cald baĭe (saŭ ca în baĭe) a fi foarte cald într’o cameră. V. legniță.

*2) báĭe f. (fr. baie, d. mlat. baia, port). Golf mic.

băia1 vt [At: LB / P: bă-ia / V: (reg) bă-, (înv) băi / Pzi: ~iez și bai / E: nct] 1-2 (Îrg) A alăpta și a îngriji un copil (mic). 3 (Trs; Ban) A mângâia un copil, pe obraz. 4 (Sst) A naște.

arată toate definițiile

Intrare: băia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) băia băiere băiat ind singular plural
băia băiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) băiez (să) băiez băiam băiai băiasem
a II-a (tu) băiezi (să) băiezi băiai băiași băiaseși
a III-a (el, ea) băia (să) băieze băia băie băiase
plural I (noi) băiem (să) băiem băiam băiarăm băiaserăm, băiasem*
a II-a (voi) băiați (să) băiați băiați băiarăți băiaserăți, băiaseți*
a III-a (ei, ele) băia (să) băieze băiau băia băiaseră
Intrare: baie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baie baia
plural băi băile
genitiv-dativ singular băi băii
plural băi băilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâie
bâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Baia Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia Mare
plural
genitiv-dativ singular Băii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Aramă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-de-Ara
plural
genitiv-dativ singular Băii-de-Ara
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Criș
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-de-Criș
plural
genitiv-dativ singular Băii-de-Criș
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Fier
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-de-Fier
plural
genitiv-dativ singular Băii-de-Fier
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-Mare
plural
genitiv-dativ singular Băii-Mari
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)