16 definiții pentru bageacă bageac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bagea sf vz bageac1

BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc. prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea. [Var.: bageác s. n.] – Contaminare între bagea și ogeac.

BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Mold.) Deschizătură, ca o ferestruică, în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina sau care uneori ține locul hornului. Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz... În dreapta, o șură cu bageacă spre scenă. ALECSANDRI, T. 895. Variante: bageác, bageacuri, s. n., bageágă (CONTEMPORANUL, III 707) s. f.

BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Reg.) Mică deschizătură în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care uneori ține locul coșului. – Tc. bağak.

bageacă f. Mold. ochiul podului, gura de jos a coșului pe unde iese fumul. [Suceava bagea = turc. BADJÀ; varianta bageac(ă), se datorește influenței analogice a sinonimului ogeac].

bageac1 sn [At: ALECSANDRI, T. 895 / V: (reg) ~ag, ~giag sn, ~acă, ~agă, băgeagă, begea sf / Pl: ~uri / E: bagea + ogeac] (Reg) 1-2 Deschizătură în podul caselor țărănești sau al șurilor, prin care pătrunde lumina sau poate ieși fumul Si: bagea (1-2), bahlină, băngică, lucarnă.

bageác2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg; mpl) Nimicuri.

BAGEÁC, bageacuri, s. n. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea, fumar, hogeac. [Var.: bageacă s. f.] – Contaminare între bagea și ogeac.

BAGEÁC, bageacuri, s. n. v. bageacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bageác/bageácă (reg.) s. n. / s. f., pl. bageácuri/bagéci

bageác s.n. / bageácă s.f., pl. bageácuri / bagéci

bageác (= bageacă) s. n., pl. bageacuri / bagece


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAGEÁCĂ s. v. campadură, cămin, coș, horn.

bagea s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bageác (bageacuri), s. n. – Lucarnă, fumar. – Var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé, megl. báğă. Tc. baca(k) (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Pușcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, și bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac.

Intrare: bageacă
substantiv feminin (F78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagea
  • bageaca
plural
  • bageci
  • bagecile
genitiv-dativ singular
  • bageci
  • bagecii
plural
  • bageci
  • bagecilor
vocativ singular
plural
bageac (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bageac
  • bageacul
  • bageacu‑
plural
  • bageacuri
  • bageacurile
genitiv-dativ singular
  • bageac
  • bageacului
plural
  • bageacuri
  • bageacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)