BAGEA, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.

bagea sf [At: SADOVEANU, ap. CADE / V: (reg) ~auă / Pl: ~le / E: tc bâğa] (Reg) 1-2 Bageac¹ (1-2). corectat(ă)

bageá s.f. (constr.; reg.) Bageacă. • pl. -le. și bageáuă s.f. /<tc. bâǧa; cf. bg. багеа.

BAGEA (pl. -gele) sf. Mold. 💒 = BAGEAC(Ă): printr’o ~ de deasupra năvălea lumina mare a lunii (SAD.) [tc. bağa].

BAGEA, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.

BAGEA, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Tc. bağa.

bageá f., pl. ele (turc. bağa, horn, cubea). Nord. (Suc. Btș.) Cubea (fereastra podululuĭ). – Maĭ la sud (Iașĭ) bageacă și begeacă, f., pl. -ecĭ.

bageauă sf vz bagea

bagică sf vz bagea

bageáuă s.f. v. bagea.

bagea (reg.) s. f., art. bageaua, g.-d. art. bagelei; pl. bagele

bagea (reg.) s. f., art. bageaua, g.-d. art. bagelei; pl. bagele, art. bagelele

bagea s. f., art. bageaua, g.-d. art. bagelei; pl. bagele

BAGEA s. v. campadură.

bagea s. v. CAMPADURĂ.