8 definiții pentru fumar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMÁR, fumare, s. n. Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe; hogeag, bageacă. – Lat. fumarium.

FUMÁR, fumare, s. n. Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe; hogeag, bageacă. – Lat. fumarium.

fumar sn [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 100 / V: (reg) ~iu / Pl: ~e / E: ml fumarium] Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe Si: bageac1, hogeac.

FUMÁR, fumare, s. n. Deschidere făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe: bageacă.

fumar, coșul de fum, la o casă țărănească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUMÁR s. v. campadură, cămin, coș, horn.

fumar s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN.

Intrare: fumar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumar
  • fumarul
  • fumaru‑
plural
  • fumare
  • fumarele
genitiv-dativ singular
  • fumar
  • fumarului
plural
  • fumare
  • fumarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fumar

etimologie: