BĂCAN¹, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacal s. m.] – Din tc. bakkal.

BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

bacal sm vz băcan¹

băcan¹ sm [At: (a. 1693) DOC., ap. HEM 2812 / V: (reg) bacal / Pl: ~i / E: tc bakkal] (Iuz) Negustor care vindea cu amănuntul diverse produse alimentare.

băcăni² vi vz bocăni corectat(ă)

băcăni¹ [At: HEM 2816 / Pzi: ~nesc / E: băcan¹] (Înv) 1 vt A vopsi cu băcan². 2 vr A se farda. 3 vt (Psr) A însemna oile cu vopsea.

bocăni [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) bocăn / E: boc + -ăni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.

boconi v vz bocăni

bacál s.m. v. băcan¹.

băcán¹ s.m. 1 Proprietar al unei băcănii. 2 Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare (într-o băcănie). • pl. -i. și (reg.) bacál s.m. /<tc. bakkal.

băcăni² vb. IV. v. bocăni.

băcăní¹ vb. IV. 1 tr. A vopsi cu băcan². 2 refl. (despre femei) A se farda. 3 tr. A însemna oile cu vopsea. • prez.ind. -esc. /băcan² + -i.

bocăni vb. IV intr. 1 A lovi cu un obiect tare în ceva, producînd zgomot. 2 A tropăi. • prez.ind. -esc, bocăn. și băcăni vb. IV. /form. expr.

BACAL... 👉 BĂCAN¹.

BĂCAN¹, Mold. BĂCAL, BACAL sm. ⚚ Cel ce vinde cu mărunțișul diferite produse alimentare străine sau indigene, precum zahăr, cafea, orez, mezeluri, etc. [tc. bakal].

BĂCĂNI (-ănesc) I. vb. tr. A roși (ouăle) cu băcan. II. vb. refl. A-și drege fața cu băcan, a și da cu roșu pe față.

BOCĂI 👉 BOCĂNI.

BOCĂNI (-ănesc), BOCĂI (-ăesc) vb. intr. 1 A ciocăni, a bate cu ciocanul: de departe s’aud bocănind în șantiere ciocanele de fier (VLAH.) ¶ 2 A lovi tare cu tocurile încălțămintei în mers: străinii trecură bocănind cu cizmele peste podeț (SAD.) ¶ 3 A lovi, a bate (Ia ușă, etc.): toți bocăneau Ia ușă... și strigau cît le lua gura (CRG.) [boc!].

BOCONI (-onesc) vb. tr. Trans. A ciocni paharele [comp. BOCĂNI].

BĂCAN², băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacal s. m.] – Din tc. bakkal.

BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan¹ (2). – Din băcan¹.

BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.

BACAL s. m. v. băcan¹.

BĂCAN², băcani, s. m. (Pe cale de dispariție) Negustor care vinde cu amănuntul diferite produse alimentare (ca: mezeluri, vin, mirodenii, fructe, legume etc.). Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare. PAS, L. I 43. Toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț. CARAGIALE, O. I 99. Na, ține asta și mergi colea la băcan, Să-ți dea mezelicuri, pîine și o carafă de vin. PANN, P. V. II 8. – Variantă: (Mold.) bacal (ALECSANDRI, T. 39, NEGRUZZI, S. I 297, RUSSO, O. A. 93) s. m.

BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi, a roși cu băcan. ♦ Refl. (Despre femei, ironic) A-și drege fața cu suliman roșu, a-și da cu roșu pe față. Ca o paparudă se băcănește cu roșu pe obraz. STANCU, D. 168.

BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adevărat, a întărit Neonii Roșea, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. AL. I 169. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. – Pers. 3 și: bocăne (TOMA, C. V. 216).

BĂCAN², băcani, s. m. (Înv.) Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacal s. m.] – Tc. bakal.

BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc¹.

BĂCAN² ~i m. 1) Proprietar al unei băcănii. 2) Vânzător într-o băcănie. /<turc. bakal

A BOCĂNI ~esc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc

bacal m. Mold. V. băcan: fecior de bacal AL.

băcan m. negustor care vinde cu mărunțișul articole de condiment și de hrană. [Turc. BAKAL; varianta munteană băcan se datorește analogiei cu numele de profesiuni ca lipscan, marchitan].

băcănì v. a se drege cu băcan, a-și da cu roșu pe față (de femei).

bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc!].

bacál, m. pl. lĭ (turc. ar. bakkal, pop. bakal). Est. Negustor de coloniale. – În vest băcan.

1) băcán m. (d. bacal). Munt. Bacal.

băcănésc v. tr. (d. băcan 2). Munt. Colorez cu băcan: a băcăni oŭăle.

bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?

băcan² (negustor) s. m., pl. băcani

băcăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănesc, 3 sg. băcănește, imperf. 1 băcăneam; conj. prez. 1 sg. să băcănesc, 3 să băcănească

!bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocăn, 3 bocăne, imperf. 1 bocăneam; conj. prez. 1 sg. să bocăn, 3 să bocăne

băcan¹ (negustor) s. m., pl. băcani

băcăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănesc, imperf. 3 sg. băcănea; conj. prez. 3 să băcănească

bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănesc / bocăn, imperf. 3 sg. bocănea; conj. prez. 3 să bocănească / să bocăne

băcan (negustor) s. m., pl. băcani

băcăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănesc, imperf. 3 sg. băcănea; conj. prez. 3 sg. și pl. băcănească

bocăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocănesc, imperf. 3 sg. bocănea; conj. prez. 3 sg. și pl. bocănească

băcan (negustorul și vopseaua).

băcan (băcani), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș.

BĂCANI, com. în jud. Vaslui, pe Simila (afl. al Bîrladului); 2.768 loc. (1991).

BOCĂNI vb. v. ciocăni.

BOCĂNI vb. a bate, a ciocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cine ~ în ușă?)