3 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

bătrân, ~ă [At: COD. VOR. 63/2 / V: (înv) ~târn, ~ă / E: ml betranus (= veteremus] 1 smf Om de vârstă înaintată Cf moșneag (1), moș (1), (îrg), ghiuj (1), vâj (1), unchiaș, babă, mătușă. 2 smp (Înv; îs) ~ii satului Reprezentații comunali (aleși dintre oamenii în vârstă). 3 smp (Pop) Strămoși. 4 smp (Îlav) Din ~i Din moși-strămoși. 5 smp (Pfm) Părinți. 6 sm (Îrg) Parte de moșie rămasă din moși-strămoși. 7 sm (Iht) Țigănuș (Umbra krameri). 8-9 a (D. ființe) (Foarte) înaintat în vârstă. 10 a (Înv; d. profesioniști) Cu mulți ani de activitate. 11 a (Îs) Fată ~ă Fată care a rămas nemăritată după vremea măritișului. 12 a (Îs) June ~ Bărbat care a îmbătrânit necăsătorit. 13 a (Îs) Tata ~ Bunic. 14 a (Îs) Mamă ~ă Bunică. 15 a (Îs) Zile (sau vremuri) ~e De demult. 16 a (Înv; d. oameni) Așezat de mult într-un loc.

BĂTRÎ́N, -Ă, bătrîni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1 Înaintat în vîrstă, care trăiește de mulți ani. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrînețea. 2. De demult, vechi. Bătrînul București. II. S. m. și f. 1. Persoană în vîrstă înaintată; (la m.) moș, moșneag; (la f.) babă. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrîni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la sg. m.) Tată; (la sg. f.) mamă; (la pl. m.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

bătrân s. m. Student din anii mari, spre deosebire de ◊ „bobocii” din anul I ◊ „Mișcarea browniană a «boboceilor», dezorientați și fără cămine, goana după orare și cereri de înscriere, nedumerirea «bătrânilor» legată de noile condiții pentru obținerea burselor, agitația specifică după vacanță – toate acestea le-am putut constata în raidul făcut prin universitățile Capitalei.” R.l. 3 X 95 p. 9

BĂTRÂN1 ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre ființe) Care trăiește de mult timp; ajuns la o vârstă înaintată. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de vârstă înaintată. * Fată ~ă fată care a trecut de vremea măritișului, rămânând nemăritată. Lup ~ om cu multă experiență de viață; om încercat în viață. 3) rar (despre lucruri) Care este făcut de mult timp; care este în întrebuințare de mult timp; vechi. [Sil. bă-trân] /<lat. veteranus

BĂTRÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană ajunsă la o vârstă înaintată. * Din ~i din vremuri de demult; din moși-strămoși. 2) mai ales la pl. fam. Tata și mama; părinți. ~ii mei. [Sil. bă-trân] /<lat. veteranus

bătrân a. 1. care trăiește de mult timp: om bătrân; 2. care a fost într’un trecut depărtat, foarte vechiu: din vremile bătrâne, datine bătrâne. [Lat. VETERANUS, lit. soldat bătrân, sens generalizat deja în latina vulgară]. ║ m. 1. om în ultima vârstă a vieții: un bătrân; 2. pl. cei ce au trăit odată, cei ce au fost în timpuri depărtate de noi: cuvinte din bătrâni.

bătrîn, -ă adj., s.m., s.f. I adj. 1 (în opoz. cu „tînăr”) Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vîrstă; (reg.) bît. Om bătrîn.Crai bătrîn v. crai. Fată bătrînă v. fată. Fecior bătrîn v. fecior. Mamă bătrînă v. mamă. ♦ (despre înfățișarea, fața etc. ale unei persoane) Care trădează bătrînețe, care și-a pierdut frăgezimea. Față ridată și bătrînă. 2 Care există de foarte mult timp; din vremuri îndepărtate; de demult. Oraș bătrîn. ** (despre băuturi) Vechi. Țuică bătrînă. 3 (fam.; despre profesioniști) Care are mulți ani de activitate. El e bătrîn în serviciul lui și știe foarte multe. ◊ Expr. A fi cătană bătrînă v. cătană. II s.m., s.f. 1 (în opoz. cu „tînăr”) Persoană înaintată în vîrstă; moș, moșneag, unchiaș. Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i pornești sînt grei de-oprit (COȘB.). ◊ Sfatul bătrînilor = (ist.) consiliu format din bărbații mai în vîrstă dintr-o comunitate, care avea rolul de a reglementa viața comunității. (înv.) Bătrînii satului = reprezentanții comunali, aleși dintre oamenii în vîrstă. ◊ Loc.adj., adv. Din bătrîni = din vremuri îndepărtate, din moși-strămoși. 2 (la pl. m.) Strămoși, cei care au trăit în timpuri îndepărtate. Cuvinte din bătrîni. 3 (fam.; m. sg.) Tată; (f. sg.) mamă; (m. pl.) părinți. În vacanță bătrînii mi-au dat mai mulți bani. 4 (în limbajul studenților; în opoz. cu „boboc”) Student din anii mari. • pl. -i, -e. /lat. betranus, -a, -um = veteranus.

bătrîniș s.m. (bot.) Plantă erbacee ornamentală, din familia compozitelor, cu frunzele lanceolate, cu florile albe-gălbui, care este originară din America (Erigeron canadensis). • pl. -i. /bătrîn + -iș.

BĂTRÎ́N1, -Ă, bătrîni, -e, adj. 1. (În opoziție cu tînăr) Înaintat în vîrstă, care trăiește sau există de mulți ani. În casă, cei mai bătrîni cinstesc, dorindu-și noroc. BUJOR, S. 100. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. Așa ne amăgea mama, cu o pupăză care își făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn. CREANGĂ, A. 52. ◊ (Transilv.) June bătrîn = tînăr căruia i-a trecut vremea însurătorii, flăcău tomnatic. Trandafir crescut în fîn. Rău îmi stă june bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459. Fată bătrînă = fată care a îmbătrînit nemăritată. Nu ședea fată bătrînă, Că și dracu s-a-nsurat Și tu nu te-ai măritat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449. ◊ (Ca atribut dat unr personalități istorice) Pliniu cel bătrîn. Mircea cel bătrîn. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care a ajuns în stadiul bătrîneții, care și-a pierdut frăgezimea. Înalt, cu spatele lat și adus, cu fața încrețită și bătrînă. SAHIA, N. 65. O adîncă întristare era scrisă pe fața lui bătrînă. EMINESCU, N. 55. 2. (În opoziție cu de acum, actual, modern, proaspăt) De demult, din vremuri vechi, din moși-strămoși, vechi. Pe străzile-aceslui bătrîn București Ies primii boboci de lumină. DEȘLIU, M. 69. Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît Cu-a lui negură bătrînă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. Noi toți sîntem așa de tineri, Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrînă doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, PATR. 24. [împăratul] nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului... nici la poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor. EMINESCU, N. 3. ♦ (Despre băuturi) Vechi. Țuica a fost bătrînă, vinul de soi, se mai afla și o sticlă de vișinată. PETRESCU, A. 292.

BĂTRÎ́N2, -Ă, bătrîni, -e, s. m. și f. 1. (În opoziție cu tînăr) Persoană în vîrstă înaintată; moș, moșneag, babă. V. unchiaș, mătușă. Bătrînii și bătrînele rămăseseră mai la o parte. PAS, L. I 15. Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i pornești sînt grei de-oprit. COȘBUC, P. I 58. Ce ai fiule? a întrebat bătrînă. CARAGIALE, P. 121. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrîni = (care a rămas sau durează) din vremea veche, din. moși-strămoși. Era mai bine înstărit... pentru că avea casa și locul din bătrîni. PAS, Z. I 145. Cu păharul plin în mîni, Precum e felul din bătrîni... a-nchinat. COȘBUC, P. I 59. Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrîni Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192. 2. (Familiar, la sg. m.) Tată; (la sg. f.) mamă; (la pl. m.) părinți. Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. La luat să nu gîndim, C-avem doi bătrîni acasă, Ne-am lua și nu ne lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58.

bătrî́n, -ă adj. (lat. veteranus, pop. vetranus și betranus, vechĭ, bătrîn, d. vetus, véteris, vechĭ. V. vechĭ, veteran). Care trăiește de mult timp: om, cal, copac bătrîn. Cal bătrîn (iron.), om bătrîn: acuma-s cal bătrîn! Porc bătrîn (Iron.), bătrîn nerușinat. Pește bătrîn (Suc.), pește sărat. Subst. Persoană bătrînă. Pămînt moștenit din bătrînĭ (Mold.). Din bătrînĭ, pe cît se ține minte, din tradițiune. V. moș, babă, getbeget.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bătrân (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrâni; adj. f., s. f. bătrână, pl. bătrâne

bătrân adj. m., s. m. (sil. -trân), pl. bătrâni; f. sg. bătrână, pl. bătrâne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂTRÂN s., adj. 1. s. moș, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. și Maram.) vâj. (Un ~ cu plete albe.) 2. adj. trecut, vârstnic, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.) 3. adj. străvechi, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.)

BĂTRÂNUL s. art. v. părinte, tată.

MAMĂ BĂTRÂNĂ s. v. bunică, mamă-mare.

MICHIDUȚĂ CEL BĂTRÂN s. v. lucifer, satana, scaraoțchi, tartor.

BĂTRÎN s., adj. 1. s. moș, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bît, (Transilv. și Maram.) vîj. (Un ~ cu plete albe.) 2. adj. vîrstnic, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.) 3. adj. străvechi, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.)

bătrînul s. art. v. PĂRINTE. TATĂ.

mamă bătrî s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE.

michiduță cel bătrîn s. v. LUCIFER. SATANA. SCARAOȚCHI. TARTOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bătrîn (bătrînă), adj.1. Înaintat în vîrstă. – 2. Vechi, de demult. – 3. (S.) Om în vîrstă. – 4. (S. m. pl.) Strămoși. – 5. (Înv.) Proprietate, teren moștenit de la un strămoș comun. – 6. În Munt. și Mold., bunic. – 7. (Fam.) Tată, tătic. – 8. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – Mr. bitărnu, megl. bitǫra, istr. betăr. Lat. vĕtĕrānus (Densusianu, Hlr., 195; Pușcariu 195; REW 9287; Candrea-Dens. 151; DAR); cf., cu același sens ca in rom., vegl. vetrun, friul. vedran, v. triest. vedrano, v. ven. vetrano. În plus, acest sens este propriu lat. și anterior folosirii militare. Forma sincopată vetranus este atestată în lat. Der. bătrîior, adj. (bătrînel); bătrînesc, adj. (propriu bătrînilor; tradițional); bătrînește, adv. (ca bătrînii); bătrînet, s. n. (mulțime de bătrîni); bătrînețe, s. f. (vîrstă înaintată); bătrînicios, adj. (cu aspect de bătrîn); bătrînie, s. f. (înv., tradiție); bătrînime, s. f. (mulțime de bătrîni); bătrîniș, s. n. (plantă erbacee, Erigon Canadensis); bătrîni, vb. rar (a îmbătrîni); îmbătrîni, vb. (a deveni bătrîn).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARNOBIUS cel Bătrîn (a doua jumătate a sec. 3-începutul sec. 4), scriitor latin creștin din Africa, autor al lucrării „Împotriva păgînilor”, în care combate miturile păgîne, opunîndu-le etica creștină.

BASARAB CEL BĂTRÎN (LAIOTĂ), domn al Țării Românești (1473-1474, 1475-1476 și 1476-1477). A obținut domnia cu sprijinul lui Ștefan cel Mare, pe care l-a trădat, participînd alături de turci la campania acestora în Moldova (1476).

CATO CEL BĂTRÂN (Marcus Porcius Cato Maior) (234-149 î. Hr.), om politic și scriitor roman. Consul (195 î. Hr.) și cenzor (184 î. Hr.), de o severitate rămasă proverbială. A cerut cu insistență distrugerea Cartagenei, vechea rivală a Romei. Autor al primei opere istorice scrise în limba latină („Origines”) și al unui tratat de agricultură.

DIONYSIOS CEL BĂTRÂN, tiran al Siracuzei (405-367 î. Hr.). A reorganizat orașul și a purtat trei războaie împotriva cartaginezilor, purtând ofensiva punică în E Siciliei.

MIRCEA CEL BĂTRÂN, comandant de oști și domn al Țării Românești (1386-1418). În 1388 M. cel B. a ocupat fosta stăpânire de sorginte bizantină a lui Dobrotici, precum și Silistra, organizând apărarea acestora și a liniei Dunării în fața marii ofensive a lui Murad I, condusă de vizirul Ali Çandarli. A rezistat la primul akîn (atac cu trupe de jefuitori) asupra Țării Românești organizat de Hoça Firuz bei între 1389 și 1391, și a contraatacat în 1393, distrugând baza achingiilor de la Karinova (Bulgaria), cea mai adâncă ofensivă românească în teritoriul stăpânit de otomani. A purtat nenumărate lupte cu sultanul Baiazid I, victoria sa de la Rovine, sau de pe apa Argeșului, datată din 1394 sau 1395, ca și participarea sa la cruciada de la Nicopole (1396) fiind doar momente de vârf ale unui efort militar cu totul deosebit. Stăpânind o Țară Românească cu cel mai întins teritoriu medieval, cuprinzând și Făgărașul, banatul de Severin (unde a creat dregătoria românească a banilor), Țara Carvunei, Silistra, Podunavia (numele bizantin al viitoarei Dobrogi), și „părțile tătărești” de la N Dunării (în principal Bugeacul), până la „Marea cea Mare”, M. cel B. a purtat cel mai cuprinzător titlu domnesc cunoscut, s-a îngrijit de organizarea armatei (neadmițând nici o scutire de la „oastea cea mare”) și este singurul domn român care nu a fost vasal nimănui. Cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, ale cărui pretenții de dominație nu le-a tolerat și care a adăpostit pe rivalul său Vlad I (1396), a încheiat un singur tratat de alianță antiotomană în 1395, preferând legăturile diplomatice cu regele Poloniei Vladislav Jagełło (1391, 1403, 1411), îndreptate în principal împotriva lui Sigismund. Susținut în relațiile cu Polonia de domnul Moldovei Petru al Mușatei, ulterior, la rândul său, sprijinind pe Alexandru cel Bun, M. cel B. a fost o prezență importantă în relațiile internaționale ale vremii, delegația sa participând la conciliul general al lumii creștine de la Konstanz (în 1414-1418), la congresele de familie ale regilor Jagełłoni etc. M. cel B. s-a implicat în luptele dintre fiii rivali ai lui Baiazid I, în alianță cu cu beiul de Kastamonu (în N Anatoliei), impunând în Rumelia stăpânirea protejatului său Musa Celebi (1411-1413), apoi candidatura lui Mustafa Celebi (1416), care venea de la curtea sa, sprijinind mișcarea scribului Bedr-ed-din Mahmud împotriva sultanului Mehmed I, în final respingând la Dunăre expediția acestuia din 1417 împotriva Țării Românești. A acordat atenție sistemului intern de cetăți (Severin, Heraclea-Enisala ș.a.), înălțând puternica cetate insulară de la Giurgiu, care i-a devenit o a doua reședință, cu scopul apărării liniei Dunării și a drumului comercial care trecea pe aici și în legătură cu care acordă primul privilegiu comercial negustorilor din Liov, în realitate din întreaga Polonie și Lituanie. Ctitor al mănăstirilor Brădet și Cozia (la aceasta din urmă i se află mormântul). Fără rezistența antiotomană a lui M. cel B. statutul politic al Țărilor Române față de Înalta Poartă ar fi fost altul.

PLINIU CEL BĂTRÂN (Caius Plinius Secundus) (23-79), istoric, filolog și literat roman. Considerat unul dintre cei mai iluștri savanți ai Antichității. A scris un tratat despre oratorie („Cei ce învață”) și o lucrare în opt părți: „Despre incertitudinile limbajului”. Cea mai importantă operă a sa, „Istoria naturală”, concepută ca o enciclopedie, este o adevărată sinteză a cunoștințelor epocii (geografie, zoologie, botanică, mineralogie, farmacologie). A murit în timpul erupției Vezuviului, care a îngropat orașele Pompei și Herculaneum.

BĂTRÎN subst. luat ca nume, din vechime. 1. Bătrînu (Am); -l „fiul lui Radu”, pren. (17 B II 394); Bătrîna, Ioan (Ard II 104); – f., țig. (16 A II 132); Bătrîn/easa (16 B III 10) și -oaica (Am 135) n. maritale; -ești s. (Sd XVI; Dm; Glos); -ești s., buc. alternează în doc. cu Brătinești sub infl. ucr. 1627 – 1760 (M Put 199 – 201); -i s. 2. Bătrăn b. (Sd IV 41). 3. Bătrincea, Serghie, mold., act.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bătrân, bătrâni, s. m. (stud.) student din anii mari.

BĂTRÂN acritură, baccea, bașcău, băbălău, băbăluc, bășinos, blendărău, boșorog, floacă, fosilă, hoșcotină, junghi, molie, puriu.

a fi hoașcă bătrână expr. a avea experiență de viață; a avea multă rutină.

a rămâne fată bătrână expr. (d. fete) a nu se căsători până la o vârstă înaintată.

bou bătrân expr. (deț) deținut influent.

curvă bătrână expr. hoț cu vechime.

găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.

hârcă bătrână expr. (peior.) femeie bătrână, urâtă și rea.

PROSTITUATĂ BĂTRÂNĂ balercă, gioarsă, gloabă, pantahuză.

Intrare: Bătrân
Bătrân nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bătrân
Intrare: bătrân (adj.)
bătrân1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bă-trân info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrân
  • bătrânul
  • bătrânu‑
  • bătrâ
  • bătrâna
plural
  • bătrâni
  • bătrânii
  • bătrâne
  • bătrânele
genitiv-dativ singular
  • bătrân
  • bătrânului
  • bătrâne
  • bătrânei
plural
  • bătrâni
  • bătrânilor
  • bătrâne
  • bătrânelor
vocativ singular
plural
Intrare: bătrân (s.m.)
  • silabație: bă-trân info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrân
  • bătrânul
  • bătrânu‑
plural
  • bătrâni
  • bătrânii
genitiv-dativ singular
  • bătrân
  • bătrânului
plural
  • bătrâni
  • bătrânilor
vocativ singular
  • bătrânule
  • bătrâne
plural
  • bătrânilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătrân, bătrâadjectiv

  • 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În casă, cei mai bătrîni cinstesc, dorindu-și noroc. BUJOR, S. 100. DLRLC
    • format_quote Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
    • format_quote Așa ne amăgea mama, cu o pupăză care își făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn. CREANGĂ, A. 52. DLRLC
    • 1.1. Transilvania June bătrân = tânăr căruia i-a trecut vremea însurătorii, flăcău tomnatic. DLRLC
      • format_quote Trandafir crescut în fîn, Rău îmi stă june bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459. DLRLC
    • 1.2. Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu ședea fată bătrînă, Că și dracu s-a-nsurat Și tu nu te-ai măritat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449. DLRLC
    • 1.3. Este folosit ca atribut dat unor personalități istorice. DLRLC
      • format_quote Pliniu cel bătrân. Mircea cel bătrân. DLRLC
    • 1.4. (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înalt, cu spatele lat și adus, cu fața încrețită și bătrînă. SAHIA, N. 65. DLRLC
      • format_quote O adîncă întristare era scrisă pe fața lui bătrînă. EMINESCU, N. 55. DLRLC
  • 2. Care există de mult timp, de demult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vechi
    • format_quote Pe străzile-acestui bătrîn București Ies primii boboci de lumină. DEȘLIU, M. 69. DLRLC
    • format_quote Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît Cu-a lui negură bătrînă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. DLRLC
    • format_quote Noi toți sîntem așa de tineri, Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrîna doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, PATR. 24. DLRLC
    • format_quote [Împăratul] nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului... nici la poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor. EMINESCU, N. 3. DLRLC
    • 2.1. Despre băuturi: vechi. DLRLC
      sinonime: vechi
      • format_quote Țuica a fost bătrînă, vinul de soi, se mai afla și o sticlă de vișinată. PETRESCU, A. 292. DLRLC
etimologie:

bătrâ, bătrânesubstantiv feminin
bătrân, bătrânisubstantiv masculin

  • 1. Persoană în vârstă înaintată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătrînii și bătrînele rămăseseră mai la o parte. PAS, L. I 15. DLRLC
    • format_quote Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i pornești sînt grei de-oprit. COȘBUC, P. I 58. DLRLC
    • format_quote Ce ai fiule? a întrebat bătrîna. CARAGIALE, P. 121. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era mai bine înstărit... pentru că avea casa și locul din bătrîni. PAS, Z. I 145. DLRLC
      • format_quote Cu păharul plin în mîni, Precum e felul din bătrîni... a-nchinat. COȘBUC, P. I 59. DLRLC
      • format_quote Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrîni Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192. DLRLC
  • 2. familiar masculin (numai) singular Tată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tată
    • format_quote Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. DLRLC
  • 3. familiar feminin (numai) singular Mamă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mamă
  • 4. familiar masculin (la) plural Părinți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La luat să nu gîndim, C-avem doi bătrîni acasă, Ne-am lua și nu ne lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.