3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – V. bărbieri.

bărbierit2, ~ă a [At: GALAN, Z. R. 362 / E: bărbieri] 1 Care are barba rasă. 2 (Fig) Care este mințit2. 3 (Fam; fig) Care este înșelat2. 4 (Fam; fig) Care este bătut2. 5 (Fam; fig) Care este păcălit2 cu vorba.

bărbierit1 sn [At: SEVASTOS, N. 89 / Pl: ~uri / E: bărbieri] 1 Ras1. 2 Mințit1. 3 (Fig) Exagerat1. 4 (Fam; fig) înșelat1. 5 Bătut1. 6 (Fam; fig) Păcălit1. 7 (Fam) Lăudat.

bărbierit2, -ă adj. 1 (despre bărbați) Care are barba rasă. 2 Fig. (fam.) Înșelat, mințit. ◊ sil. -bi-e-. pl. -ți, -te. /v. bărbieri.

bărbierit1 s.n. Faptul de a (se) bărbieri. • sil. -bi-e-. /v. bărbieri.

BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – v. bărbieri.

BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-]

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

bărbierí [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.

bărbieresc, -ească adj. Care ține de bărbier, care se referă la bărbier. • sil. -bi-e-. pl. -ești. /bărbier + -esc.

bărbieri vb. IV. 1 tr., refl. A(-și) tăia barba; a se rade. 2 refl. Fig. (fam.) A se lăuda mințind. 3 tr. Fig. (fam.) A înșela, a păcăli. • sil. -bi-e-. prez.ind. -esc. /bărbier + -i.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

A SE BĂRBIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

A BĂRBIERÍ ~ésc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.

2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbieri (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 să bărbierească

bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbiereáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBIERÍT s. ras, (rar) răsătură. (Cât costă ~ul?)

BĂRBIERÍT adj. ras. (Față ~.)

BĂRBIERIT s. ras, (rar) răsătură. (Cît costă ~?)

BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minți.

bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți

Intrare: bărbierit (adj.)
bărbierit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbierit
  • bărbieritul
  • bărbieritu‑
  • bărbieri
  • bărbierita
plural
  • bărbieriți
  • bărbieriții
  • bărbierite
  • bărbieritele
genitiv-dativ singular
  • bărbierit
  • bărbieritului
  • bărbierite
  • bărbieritei
plural
  • bărbieriți
  • bărbieriților
  • bărbierite
  • bărbieritelor
vocativ singular
plural
Intrare: bărbierit (s.n.)
bărbierit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbierit
  • bărbieritul
  • bărbieritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbierit
  • bărbieritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bărbieri
  • silabație: băr-bi-e-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărbieri
  • bărbierire
  • bărbierit
  • bărbieritu‑
  • bărbierind
  • bărbierindu‑
singular plural
  • bărbierește
  • bărbieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărbieresc
(să)
  • bărbieresc
  • bărbieream
  • bărbierii
  • bărbierisem
a II-a (tu)
  • bărbierești
(să)
  • bărbierești
  • bărbiereai
  • bărbieriși
  • bărbieriseși
a III-a (el, ea)
  • bărbierește
(să)
  • bărbierească
  • bărbierea
  • bărbieri
  • bărbierise
plural I (noi)
  • bărbierim
(să)
  • bărbierim
  • bărbieream
  • bărbierirăm
  • bărbieriserăm
  • bărbierisem
a II-a (voi)
  • bărbieriți
(să)
  • bărbieriți
  • bărbiereați
  • bărbierirăți
  • bărbieriserăți
  • bărbieriseți
a III-a (ei, ele)
  • bărbieresc
(să)
  • bărbierească
  • bărbiereau
  • bărbieri
  • bărbieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbierit, bărbieriadjectiv

  • 1. Ras. Sinonime
    sinonime: ras

bărbieritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi bărbieri DEX '09

bărbieri, bărbierescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) rade. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rade
    • format_quote Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. DLRLC
    • format_quote Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. DLRLC
    • format_quote Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se lăuda cu lucruri neadevărate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. DLRLC
etimologie:
  • bărbier DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.