opțiuni
  • info

8 definiții pentru mințit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINȚIT s. n. Faptul de a minți. – V. minți.

MINȚIT s. n. Faptul de a minți. – V. minți.

mințit1 sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: (rar) ~uri / E: minți] 1-5 Mințire (1-5).

MINȚIT1 s. n. Faptul de a minți; minciună. S-a dezvățat de mințit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mințit s. n.

mințit s. n.

mințit s. n.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MINȚÍT1 s. n. Faptul de a m i n ț i. Arta mințitului, artă pe care o profesează. . . cu atîta pasiune. CARAGIALE, ap. CADE, cf. DM. - V. minți.

MINȚÍT2, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. (Învechit) Mincinos (I 2). Și nu aștept eu, cum aceaia socotință și nădeajde să fie mințită (mincinoasă) (a. 1 648). GCR I, 133/21. 2. Înșelat în dragoste. Cf. LEX. MARS. 228. Nu am stofă de bărbat mințit. CAMIL PETRESCU, T. II, 291. II. S. f. art. Numele unui dans popular. Cf. VARONE D H V 462, ALR I 1477/80, ALR II 4 336, 872. – Pl.: mințiți, -te. – V. minți.

Intrare: mințit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mințit
  • mințitul
  • mințitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mințit
  • mințitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mințitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a minți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: minciună
    • format_quote S-a dezvățat de mințit. DLRLC
etimologie:
  • vezi minți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.