5 intrări

33 de definiții

din care

Explicative DEX

bălțit3, ~ă a vz băltit3

bălțit4, ~ă a vz băltit4

bălțit2 sn vz băltit2

bălțit1 sn vz băltit1

bălțit a. lăsat in jos de mijloc: frânghie bălțită. [Cf. balț].

BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

băltât a vz bălțit4

bălti1 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~lți1 / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) 1 (D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcții) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ.

bălti2 vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) ~lți2 / Pzi: 3 ~tește / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2). corectat(ă)

băltit1 sn [At: MDA ms / V: -lțit1 / Pl: ~uri / E: bălti1] Băltăcire (3).

băltit2 sn [At: MDA ms / V: (reg) ~lțit2 / Pl: ~uri / E: bălti2] 1-3 Băltire2 (1-3).

băltit4, ~ă a [At: CIHAC I, 22 / V: (reg) ~lțit4, ~tât / Pl: ~iți, ~e / E: bălti2] (Reg) 1 (D. funii întinse) Lăsat la mijloc. 2 (D. construcții) Surpat până la pământ. 3-4 (D. împletituri) Slăbit și lăsat până la pământ. corectat(ă)

băltit3, ~ă a [At: DA ms / V: (reg) ~lțit3 / Pl: ~iți, ~e / E: bălti1] 1 Plin de bălți (1). 2 (D. un curs de apă) Stagnat în formă de baltă (1). corectat(ă)

bălți2 vt vz bălti2

bălți1 vr vz bălti1

bălti vb. IV. intr., refl. (despre apă) A stagna, formînd o baltă. • prez. ind. pers. 3 -ește. /baltă + -i.

băltit2, -ă adj. 1 (despre ape) Care stagnează, formînd o baltă. 2 (despre terenuri) Care este plin de bălți. • pl. -ți, -te. /v. bălti.

băltit1 s.n. Faptul de a bălti; băltire. • /v. bălti.

BĂLTI1 (-tesc), BĂLȚI1 (-țesc) vb. intr. A sta pe loc fără să se scurgă (vorb. de apa de ploaie), a stagna, a forma băltoace: gălbaza se face numai pe la șes unde băltește apa (ȘEZ.) [baltă].

BĂLTI2 (-tesc), BĂLȚI2 (-țesc) vb. refl. A se lăsa în jos, a se lăsa mai slab, a se destinde (vorb. de pînza sau de firele întinse la războiu, de o funie, de împletitura unui scaun, etc.): s’a băițit natra, s’au lăsat în jos firele pe stativele de țesut și trebuesc întinse mai învîrtind sulul (ȘEZ.).

BĂLTIT, BĂLȚIT1 adj. p. BĂLTI1,2, BĂLȚI1,2 2 Lăsat în jos, destins, slăbit.

BĂLȚI... 👉 BĂLTI1,2.

BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A se strînge multă la un loc, formînd o baltă; a stagna. Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. – Variantă: bălți vb. IV.

BĂLȚI vb. IV v. bălti.

BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă.

A SE BĂLTI se ~ește intranz. rar (despre apă) A stagna, formând o baltă; a face o baltă. /Din baltă

bălțésc v. intr. (d. baltă. Cp. cu lăbărțez). Rar. Stagnez: apa bălțește. V. refl. Ml. (băltesc). Mă las, mă destind: funia s’a bălțit.

Ortografice DOOM

bălti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltește, 3 pl. băltesc, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 să băltească

bălti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltește, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 să băltească

bălti vb., ind. prez. 3 sg. băltește, 3 pl. băltesc, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 sg. și pl. băltească

Sinonime

BĂLTI vb. v. stagna.

bălti vb. v. STAGNA.

Intrare: bălti (curba)
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălti
  • băltire
  • băltit
  • băltitu‑
  • băltind
  • băltindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • băltește
(să)
  • băltească
  • băltea
  • bălti
  • băltise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • băltesc
(să)
  • băltească
  • bălteau
  • bălti
  • băltiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălți
  • bălțire
  • bălțit
  • bălțitu‑
  • bălțind
  • bălțindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bălțește
(să)
  • bălțească
  • bălțea
  • bălți
  • bălțise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bălțesc
(să)
  • bălțească
  • bălțeau
  • bălți
  • bălțiseră
Intrare: bălti (stagna)
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălti
  • băltire
  • băltit
  • băltitu‑
  • băltind
  • băltindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • băltește
(să)
  • băltească
  • băltea
  • bălti
  • băltise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • băltesc
(să)
  • băltească
  • bălteau
  • bălti
  • băltiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălți
  • bălțire
  • bălțit
  • bălțitu‑
  • bălțind
  • bălțindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bălțește
(să)
  • bălțească
  • bălțea
  • bălți
  • bălțise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bălțesc
(să)
  • bălțească
  • bălțeau
  • bălți
  • bălțiseră
Intrare: băltit (băltire)
băltit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltit
  • băltitul
plural
  • băltituri
  • băltiturile
genitiv-dativ singular
  • băltit
  • băltitului
plural
  • băltituri
  • băltiturilor
vocativ singular
plural
bălțit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțit
  • bălțitul
  • bălțitu‑
plural
  • bălțituri
  • bălțiturile
genitiv-dativ singular
  • bălțit
  • bălțitului
plural
  • bălțituri
  • bălțiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: băltit (cu bălți)
băltit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltit
  • băltitul
  • bălti
  • băltita
plural
  • băltiți
  • băltiții
  • băltite
  • băltitele
genitiv-dativ singular
  • băltit
  • băltitului
  • băltite
  • băltitei
plural
  • băltiți
  • băltiților
  • băltite
  • băltitelor
vocativ singular
plural
bălțit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțit
  • bălțitul
  • bălțitu‑
  • bălți
  • bălțita
plural
  • bălțiți
  • bălțiții
  • bălțite
  • bălțitele
genitiv-dativ singular
  • bălțit
  • bălțitului
  • bălțite
  • bălțitei
plural
  • bălțiți
  • bălțiților
  • bălțite
  • bălțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: băltit (lăsat)
băltit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltit
  • băltitul
  • bălti
  • băltita
plural
  • băltiți
  • băltiții
  • băltite
  • băltitele
genitiv-dativ singular
  • băltit
  • băltitului
  • băltite
  • băltitei
plural
  • băltiți
  • băltiților
  • băltite
  • băltitelor
vocativ singular
plural
bălțit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțit
  • bălțitul
  • bălțitu‑
  • bălți
  • bălțita
plural
  • bălțiți
  • bălțiții
  • bălțite
  • bălțitele
genitiv-dativ singular
  • bălțit
  • bălțitului
  • bălțite
  • bălțitei
plural
  • bălțiți
  • bălțiților
  • bălțite
  • bălțitelor
vocativ singular
plural
băltât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltât
  • băltâtul
  • băltâ
  • băltâta
plural
  • băltâți
  • băltâții
  • băltâte
  • băltâtele
genitiv-dativ singular
  • băltât
  • băltâtului
  • băltâte
  • băltâtei
plural
  • băltâți
  • băltâților
  • băltâte
  • băltâtelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băltiverb

regional
  • 1. (Despre funii întinse) A se curba. MDA2
    sinonime: curba
  • 2. (Despre construcții) A se surpa până la pământ. MDA2
  • 3. (Despre împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ. MDA2 CADE
    • format_quote S’a băițit natra, s’au lăsat în jos firele pe stativele de țesut și trebuesc întinse mai învîrtind sulul. (ȘEZ.). CADE
etimologie:

băltiverb

  • 1. rar (Despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. DLRLC
    • format_quote Gălbaza se face numai pe la șes unde băltește apa. (ȘEZ.) CADE
etimologie:
  • baltă DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

băltit, băltiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a bălti. MDA2 DEXI
    sinonime: băltire
etimologie:
  • vezi bălti MDA2 DEXI

băltit, băltiadjectiv

  • 1. (Despre ape) Care stagnează, formând o baltă. MDA2 DEXI
  • 2. (Despre terenuri) Care este plin de bălți. MDA2 DEXI
etimologie:
  • vezi bălti MDA2 DEXI

băltit, băltiadjectiv

regional
  • 1. (Despre funii întinse) Lăsat la mijloc. MDA2
  • 2. (Despre construcții) Surpat până la pământ. MDA2
  • 3. (Despre împletituri) Slăbit și lăsat până la pământ. MDA2 CADE
etimologie:
  • bălti MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.