băltit⁴, ~ă a [At: CIHAC I, 22 / V: (reg) ~lțit⁴, ~tât / Pl: ~iți, ~e / E: bălti²] (Reg) 1 (D. funii întinse) Lăsat la mijloc. 2 (D. construcții) Surpat până la pământ. 3-4 (D. împletituri) Slăbit și lăsat până la pământ. corectat(ă)

băltit¹ sn [At: MDA ms / V: -lțit¹ / Pl: ~uri / E: bălti¹] Băltăcire (3).

băltit² sn [At: MDA ms / V: (reg) ~lțit² / Pl: ~uri / E: bălti²] 1-3 Băltire² (1-3).

băltit³, ~ă a [At: DA ms / V: (reg) ~lțit³ / Pl: ~iți, ~e / E: bălti¹] 1 Plin de bălți (1). 2 (D. un curs de apă) Stagnat în formă de baltă (1). corectat(ă)

băltit¹ s.n. Faptul de a bălti; băltire. • /v. bălti.

băltit², -ă adj. 1 (despre ape) Care stagnează, formînd o baltă. 2 (despre terenuri) Care este plin de bălți. • pl. -ți, -te. /v. bălti.

BĂLTIT, BĂLȚIT¹ adj. p. BĂLTI^1,2, BĂLȚI^1,2 ¶ 2 Lăsat în jos, destins, slăbit.

bălțit⁴, ~ă a vz băltit⁴

bălțit¹ sn vz băltit¹

bălțit² sn vz băltit²

bălțit³, ~ă a vz băltit³