băltire¹ sf [At: MDA ms / V: -Ițire¹ / Pl: ~ri / E: bălti¹] Băltăcire (2).

băltire² sf [At: MDA ms / V: ~lțire² / Pl: ~ri / E: bălti²] 1 Lăsare la mijloc a unei funii întinse Si: băltit² (1), bălțitură (1). 2 Surpare până la pământ a unei construcții Si: băltit² (2), bălțitură (2). 3-4 Slăbire și lăsare până la pământ a unei împletituri Si: băltit² (3-4), bălțitură (3-4).

băltire s.f. Băltit. • pl. -i. /v. bălti.

bălțire¹ sf vz băltire¹

bălțire² sf vz băltire²