13 definiții pentru bălțătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălțătu sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~ri / E: bălțat + -ură] 1 Pată de altă culoare la animalele bălțate (2). 2 (Rar) Amestecătură fără pricepere și fără artă de diverse culori care nu se armonizează. 3-4 Obiect colorat (țipător sau) cu culori multe și neasortate. 5 (Prt) Pată (pe haină) care bate la ochi. 6 (Îvr) Un fel de pete albe pe piele. 7 (Bot; reg) Unguraș (Marrubium vulgare).

BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. (Pop.) Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură.

BĂLȚĂTÚRĂ ~i f. 1) Pată sau dungă de altă culoare (de obicei mai deschisă) pe care o au unele animale pe corp. 2) Obiect bălțat. /bălțat + suf. ~ură

bălțătură f. 1. lucru bălțat: bălțătura cea de vacă; 2. fig. amestecătură confuză (de colori pe o materie).

bălțătúră f. pl. ĭ. Lucru bălțat: hainele luĭ îs o bălțătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălțătúră (pop.) s. f., g.-d. art. bălțătúrii; pl. bălțătúri

bălțătúră s. f., g.-d. art. bălțătúrii; pl. bălțătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLȚĂTÚRĂ s. v. voronic.

BĂLȚĂTÚRĂ s. împestrițătură, pestrițătură, tărcătură.

BĂLȚĂTU s. împestrițătură, pestrițătură, tărcătură.

Intrare: bălțătură
bălțătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțătu
  • bălțătura
plural
  • bălțături
  • bălțăturile
genitiv-dativ singular
  • bălțături
  • bălțăturii
plural
  • bălțături
  • bălțăturilor
vocativ singular
plural

bălțătură

etimologie:

  • Bălțat + sufix -ură.
    surse: DEX '98 DEX '09