UNGURAȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș.

unguraș [At: F (1874), 172 / V: ~e sfp / Pl: ~i sm / E: ungur + -aș] 1 sm (Irn) Ungur . 2 sm (Reg) Planta erbacee meliferă din familia labiatelor cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe, întrebuințată în medicină Si: (reg) bălțură, cățușnița, gutuiță, iarbă-flocoasă, iarbă-mambie, zmeiță, unsuroasă (7), vornic (Marrubium vulgare). 3 sm (Bot; reg) Cătușnică-sălbatică (Marrubium peregrinum). 4 sfp (Bot; reg) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele acoperite cu peri fini și având florile cu stamine ascunse în corolă (Marrubium praecox).

UNGURAȘ sm. 1 🌍 dim. UNGUR ¶ 2 🌿 = VORONIC; VORONICĂ.

UNGURAȘ, ungurași, s. m. 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș.

UNGURAȘ, ungurași, s. m. 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă medicinală din familia labiatelor, cu tulpină păroasă, cu frunzele aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare).

unguraș m. Bot. Tr. voronic.

ungurașe sfp vz unguraș

voronic sm [At: CORNEA, E. I, 26/6 / V: ~ă sf / Pl: ~ici / E: nct] 1 Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale, aproape rotunde, puternic nervate, cu flori albe dispuse în verticile multiflore, cu miros neplăcut și gust foarte amar, întrebuințată în medicină Si: unguraș, (reg) bălțătură (7), cătușnică (3), gutuiță, unsuroasă, zmeiță, iarbă-flocoasă, (Marrubium vulgare). 2 (Bot; reg; îf voronică) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze lanceolate, puternic nervate, păroase, cu flori albe, care crește pe marginea drumurilor, pe coline uscate Si: unguraș, cătușnică (4)-sălbatică (Marrubium peregrinum).

voronic s.m. (bot.) Plantă erbacee din familia labiatelor, meliferă, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunzele ovale, puternic nervate și cu florile albe dispuse în verticile multiflore, cu miros puternic, neplăcut, cu gust foarte amar, care se întrebuințează în medicină (Marrubium vulgare); unguraș. • pl. -ci. /etimol. nec.

voroníc m. și voronícă f., pl. ĭ (cp. cu rus. voronéc, o plantă și ung. veronika, veronică, o plantă scrofularicee). Trans. Vulg. O plantă labiată care crește pin locurĭ necultivate și pin ruine (marrubium [peregrinum și vulgare]). – Și unguraș.

unguraș (fam.) s. m., pl. ungurași

unguraș (fam.) s. m., pl. ungurași

unguraș s. m., pl. ungurași

UNGURAȘ s. v. voronic.

unguraș s. v. VORONIC.