10 definiții pentru tărcătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRCĂTURĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură.

TĂRCĂTURĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură.

tărcătu [At: LB / Pl: ~ri / E: tărca + ~(ă)tură] (Reg) 1 Combinație (nereușită) de culori. 2 (Ccr) Obiect tărcat (1) Si: (reg) pestrițătură.

TĂRCĂTURĂ, tărcături, s. f. Combinație nereușită de culori; pestrițătură; (concretizat) obiect tărcat.

tărcătúră f., pl. ĭ (d. tarcat). Lucru tarcat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărcătu (reg.) s. f., g.-d. art. tărcăturii; pl. tărcături

tărcătu (reg.) s. f., g.-d. art. tărcăturii; pl. tărcături

tărcătu s. f., g.-d. art. tărcăturii; pl. tărcături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRCĂTU s. v. bălțătură.

TĂRCĂTU s. bălțătură, împestrițătură, pestrițătură.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tărcătură, tărcături, s.f. (reg.) 1. combinație nereușită de culori; împestrițătură. 2. obiect tărcat.

Intrare: tărcătură
tărcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcătu
  • tărcătura
plural
  • tărcături
  • tărcăturile
genitiv-dativ singular
  • tărcături
  • tărcăturii
plural
  • tărcături
  • tărcăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărcătu, tărcăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tărca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.