9 definiții pentru împestrițătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPESTRIȚĂTURĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură.
ÎMPESTRIȚĂTURĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împestrițătură sf [At: CONV. LIT. XLV, 365 / V: ~pis~, pestrițătură / Pl: ~ri / E: împestrița + -(ă)tură] 1-2 Alăturare (stridentă) de culori. 3 (Pex; șdp) Amestec de elemente variate, nepotrivite (2-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPESTRIȚĂTURĂ ~i f. Amestec de culori sau de diferite elemente străine. /a împestrița + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împistrițătură sf vz împestrițătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împestrițătură s. f., g.-d. art. împestrițăturii; pl. împestrițături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împestrițătură s. f., g.-d. art. împestrițăturii; pl. împestrițături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împestrițătură s. f., g.-d. art. împestrițăturii; pl. împestrițături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPESTRIȚĂTURĂ s. 1. împestrițare. 2. bălțătură, pestrițătură, tărcătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPESTRIȚĂTURĂ s. 1. împestrițare. 2. bălțătură, pestrițătură, tărcătură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împestrițătură, împestrițăturisubstantiv feminin
- 1. Amestecătură de culori. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Amestecătură de elemente străine, eterogene. DEX '09 DEX '98sinonime: bălțătură pestrițătură tărcătură împestrițare
-
etimologie:
- Împestrița + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.