21 de definiții pentru băjenie bejenie bejanie bejănie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băjenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 26v/18 / V: bej~, bejăn~, (reg) bejan~ / P: ~ni-e / Pl: ~ii / E: vsl бєжаниѥ] 1-3 Părăsire, vremelnică, de către oameni sau o colectivitate, a (casei sau a) provinciei ori (a patriei) din cauza invaziilor dușmanilor sau a persecuțiilor politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) băjenărie (1-3), băjenărire (1-3), băjenărit1 (1-3), băjenire (1-3), băjenit1 (1-3). 4 (Rar) Emigrare Cf pribegie. 5-8 Timpul petrecut în băjenie (1-4). 9 (Înv) Pribegia de la 1821, din timpul Eteriei sau al Zaverei. 10-11 (Fam; fig) Schimbare de locuință, mutare. 12-17 Locul ascuns sau sigur spre care fugeau băjenarii (1-6) Cf azil. 18-20 (Mpl) Mulțimea care ia parte la băjenie (1-3). 21-26 (îvr) (Familia sau) oamenii ori (servitorii și) bagajul unui băjenar (1-6).

BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

BĂJÉNIE, băjenii, s. f. Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

BĂJENÍE, băjenii, s. f. (Învechit și arhaizant; atestat mai ales în forma bejenie) 1. Fugă (în masă) din fața dușmanilor cotropitori, din cauza jafurilor administrative sau a exploatării boierești; pribegie vremelnică, refugiu; timpul petrecut în pribegie. V. emigrație. Ulițele lui [ale satului], ca în vremuri de bejenie, sînt pustii. BOGZA, C. O. 367. De demult... au purces în bejenie unele sate ale noastre de la apa Moldovei. SADOVEANU, N. F. 28. Bani, argintării, șaluri și scule cîte avuseseră le vîndură și le cheltuiră în băjenii. GHICA, S. 497. 2. (Mai ales la pl.) Șiruri, coloane de băjenari în drum spre locurile de adăpost (codri, mănăstiri etc.). Sîngele curse șiroaie, și în pămînt străin, și pe pămîntul Moldovei...; bejeniile porneau la munte. SADOVEANU, P. 2. ◊ Fig. (în forma bejănie) Peste flori ce cresc în umbră, Lîngă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici. EMINESCU, O. I 100. – Variante: (Mold.) bejăníe, bejăníe, bejăníe s. f.

BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv. și arh.) 1. Fugă (în masă) a populației din cauza unei invazii dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; pribegie, refugiu; timpul petrecut în pribegie. 2. (Concr.) Șiruri, coloane de băjenari. [Var.: bejắnie, bejénie s. f.] – Slav (v. sl. bĕžanije).

BĂJENÍE ~i f. 1) Fugă în masă a populației, cauzată de năvălirea dușmanilor, de persecuții politice etc.; pribegie. * Vremuri de ~ vremuri de restriște. 2) Timp petrecut în situația de băjenar; pribegie. 3) Mulțime de băjenari. [Art. bejenia; G.-D. băjeniei; Sil. -ni-e] /<sl. bĕžanije

bejánie sf vz băjenie

BEJÁNIE s. f. v. băjenie.

BEJÁNIE s. f. v. băjenie.

BEJÁNIE s. f. v. băjenie.

BEJÉNIE s. f. v. băjenie.

BEJÉNIE s. f. v. băjenie.

BEJÉNIE s. f. v. băjenie.

BEJÉNIE s. f. v. băjenie.

BEJẮNIE s. f. v. băjenie.

BEJĂNIE s. f. v. băjenie.

BEJENIE s.f. (Mold.) Pribegie. O femeaie ce o luaseră în goană agareanii, cu alți vecini mulți ce fugiia-n bejenii, cătră svîntul, să scape. DOSOFTEI, VS. ♦ Loc spre care fugeau pribegii; ascunzătoare. Moldovenii au purces în răsipă, carii cum putea, pre la bejăniile lor. NECULCE; cf. CANTEMIR, HR. ♦ Anturajul și bagajele unui pribeag. Ștefan-Vodă iarăși s-a fost tras la Ardeal, apoi, după rădicarea tătarilor, și Ștefan-Vodă, cu bejeniile sale, iară s-au întors la Moldova. CANTEMIR, HR.; cf. NECULCE. Etimologie: sl. bĕžanije. Vezi și bejenar, bejenări, bejeni, bejenire, bejenit. Cf. bejenire, bejenit. substantiv feminin

bejenie f. 1. fuga dinaintea dușmanului; 2. în special fuga poporului la munți după învingerea eteriștilor de către Turci (1821): din vremea bejeniei AL.; 3. roirea albinelor din stup: vezi bejenii de albine EM. [Slav. BEJENIĬE, fugă].

bejénie (est) și bă- (vest) f. (vsl. bĭežaniĭe, fugă, d. bĭežati, bĭegati, a fugi. V. bejenar, pribeag, zbeguĭesc). Fugă, emigrare de frica invaziuniĭ saŭ de jafurile administrațiuniĭ. A face a bejenie, a meni a răŭ, a nenorocire, a emigrare, a da semne de bejenie prin purtări de calic. – În est pop. bejă-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

băjeníe s. f. (sil. -ni-e), art. băjeniá (sil. -ni-a), g.-d. art. băjeníei; pl. băjeníi, art. băjeníile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂJÉNIE s. v. fugă, pribegie, refugiu.

arată toate definițiile

Intrare: băjenie
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băjenie
  • băjenia
plural
  • băjenii
  • băjeniile
genitiv-dativ singular
  • băjenii
  • băjeniei
plural
  • băjenii
  • băjeniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejenie
  • bejenia
plural
  • bejenii
  • bejeniile
genitiv-dativ singular
  • bejenii
  • bejeniei
plural
  • bejenii
  • bejeniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejanie
  • bejania
plural
  • bejanii
  • bejaniile
genitiv-dativ singular
  • bejanii
  • bejaniei
plural
  • bejanii
  • bejaniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejănie
  • bejănia
plural
  • bejănii
  • bejăniile
genitiv-dativ singular
  • bejănii
  • bejăniei
plural
  • bejănii
  • bejăniilor
vocativ singular
plural

băjenie bejenie bejanie bejănie învechit

  • 1. Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: fugă (alergare) pribegie refugiu 3 exemple
    exemple
    • Ulițele lui [ale satului], ca în vremuri de bejenie, sînt pustii. BOGZA, C. O. 367.
      surse: DLRLC
    • De demult... au purces în bejenie unele sate ale noastre de la apa Moldovei. SADOVEANU, N. F. 28.
      surse: DLRLC
    • Bani, argintării, șaluri și scule cîte avuseseră le vîndură și le cheltuiră în băjenii. GHICA, S. 497.
      surse: DLRLC
  • 2. arhaizant mai ales la plural Șiruri, coloane de băjenari în drum spre locurile de adăpost (codri, mănăstiri etc.).
    surse: DLRLC DLRM NODEX 2 exemple
    exemple
    • Sîngele curse șiroaie, și în pămînt străin, și pe pămîntul Moldovei...; bejeniile porneau la munte. SADOVEANU, P. 2.
      surse: DLRLC
    • figurat Peste flori ce cresc în umbră, Lîngă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC

etimologie: