BEJENIE s.f. (Mold.) Pribegie. O femeaie ce o luaseră în goană agareanii, cu alți vecini mulți ce fugiia-n bejenii, cătră svîntul, să scape. DOSOFTEI, VS. ♦ Loc spre care fugeau pribegii; ascunzătoare. Moldovenii au purces în răsipă, carii cum putea, pre la bejăniile lor. NECULCE; cf. CANTEMIR, HR. ♦ Anturajul și bagajele unui pribeag. Ștefan-Vodă iarăși s-a fost tras la Ardeal, apoi, după rădicarea tătarilor, și Ștefan-Vodă, cu bejeniile sale, iară s-au întors la Moldova. CANTEMIR, HR.; cf. NECULCE. Etimologie: sl. bĕžanije. Vezi și bejenar, bejenări, bejeni, bejenire, bejenit. Cf. bejenire, bejenit.