13 definiții pentru băgător, -oare băgător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băgător, ~oare smf, a [At: ȚICHINDEAL, F. / Pl: ~i, ~oare / E: băga + -ător] 1-2 (Reg) Băgăreț (1-2). 3-4 (Mrc; îs) – de seamă (Persoană) care observă ceva sau pe cineva. 5-6 (Om) care este atent la ceva sau cineva Si: circumspect2, precaut2, prudent2. 7-8 (Îas) (Persoană) care observă fără să acționeze Si: rezervat2. 9-10 (Îas) (Persoană) care nu are un rol precis într-o activitate.

BĂGĂTÓR, -OÁRE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Numai în expr.) Băgător-de-seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, prudent, circumspect, prevăzător, cu ochii în patru. ◊ (Substantivat, familiar) Supraveghetor, controlor.

BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (În expr., mai ales ir.) Băgător de seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, circumspect, prudent. ♦ (Substantivat; fam.) Supraveghetor. ♦ (Substantivat) Persoană care introduce snopii la batoză. – Din băga + suf. -(ă)tor.

BĂGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre): ~ de seamă a) care acționează cu atenție deosebită; b) care este fără un rol definit într-o acțiune. /a (se) băga + suf. ~tor

băgător a. care bagă: băgător de seamă, atent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătór de seámă loc. s. m., pl. băgătóri de seámă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituție

băgător de seamă expr. persoană a cărei participare la o acțiune este inutilă; persoană care asistă la o acțiune fără a se implica.

băgător în seamă expr. v. barabanci

Intrare: băgător, -oare
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băgător
  • băgătorul
  • băgătoru‑
  • băgătoare
  • băgătoarea
plural
  • băgători
  • băgătorii
  • băgătoare
  • băgătoarele
genitiv-dativ singular
  • băgător
  • băgătorului
  • băgătoare
  • băgătoarei
plural
  • băgători
  • băgătorilor
  • băgătoare
  • băgătoarelor
vocativ singular
  • băgătorule
  • băgătoare
  • băgătoare
  • băgătoareo
plural
  • băgătorilor
  • băgătoarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băgător, -oare băgător

etimologie:

  • Băga + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09